Caracterizați modul de hrana ,mediul de viață a unei vipere.
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
hrana viperei sunt soarecii
viperele ies la vanat seara
ele nu vad dar au simt cand e cineva prin zona
Răspuns:
Viperele sunt serpi veninosi care fac parte din familia Viperidae. Familia cuprinde circa 80 de specii raspandite in zonele tropicale si subtropicale din Africa.
Specia „vipera berus” este raspandita in nord, din scandinavia pana la cercul polar. Cele mai multe se intalnesc in Africa (fara Madagascar), Asia si Europa.
Viperele provin probabil din Africa de unde s-au raspandit adaptandu-se la conditiile climatice.
Hrana lor consta in special din mamifere mici, care sunt omorate de veninul injectat prin muscatura viperei.
Veninul de vipera este hemotoxic distrugand hematiile si tesuturile cu care vine in contact, avand totodata o actiune anticoagulanta.
Printr-o actiune neurotoxica poate produce paraziti.
Cateva specii s-au specializat pe vanatul pasarilor. Speciile mai mari vaneaza animale mai mari, ca de exemplu: porci, maimute, lilieci, si antilope pitice
In general corpul viperelor are o lungime cuprinsa intre 20cm pana la 2m. Corpul sarpelui este mai lat, pe spate avand frecvent un semn care seamana cu litera V de forma triunghiulara.
Toate speciile din cadrul familiei sunt veninoase. Veninul este produs de o glanda, otrava fiind injectata victimei prin doi dinti lungi situati pe maxilarul superior.
Aproape toate speciile sunt adaptate si traiesc pe sol, mai putin speciile Atheris din Africa, ele duc o viata arboricola.
Din speciile care traiesc pe sol pot fi amintite Bitis peringueyi (vipera cu corn)care se deplaseaza lateral pe nisip sau vipera Adenorhinos care se deplaseaza prin miscari de alunecare.
Viperele sunt in general active ziua si in amurg, cu exceptia celor din regiunile calde tropicale, care sunt active noaptea. Speciile care traiesc in regiunile cu clima temperata cad iarna intr-o stare de amortire numita hibernare.
Vipera berus este o specie sperioasa, in caz de pericol cauta sa se ascunda sau sa fuga. Numai in cazul in care se simte direct amenintata sau este luata in mana musca. Doza letala minima la o inoculare subcutana este de 6,45mg/km masa corporala.