Caracterizati pe nica din pupaza din tei (Amintiri din copilarie)
Răspunsuri la întrebare
Nică, personaj principal, eroul amintirilor, este caracterizat direct de către narator, prin autocaracterizare, și de alte personaje. Indirect, Nică se prezintă prin fapte, vorbe și relațiile cu celelalte personaje.
” Năzdrăvăniile ” lui Nică nu sunt neobișnuite, ele par firești la vârsta copilăriei. Romanul prezintă, cu nostalgie și umor, sufletul copilului care descoperă lumea, reacțiile lui specifice, adesea contradictorii în fața evenimentelor vieții.
Întâmplările sunt povestite la persoana I; de aceea, naratorul este înțelegător cu eroul aflat la anii copilăriei. Implicarea afectivă în povestire a autorului este evidențiată și în episodul ” Pupăza din tei ”.
Trimis de acasă cu demâncare la niște lingurari, Nică se abate pe la tei, cu gând de a prinde pupăza ” ”. Motivarea acțiunii reprezintă intriga acțiunii ” pentru că mă scula în toate zilele cu noaptea-n capii. Nică este prezentat mai mult din interior, prin vorbe și prin atitudini, monologul devenind un procedeu tipic caracterizării.
Nică este o fire curajoasă. Găsirea pupezei este o întâmplare de cunoaștere, de formare ” Și când aproape să scot pupăza afară, nu știu cum se face, că mă spariu de creasta ei cea rotată la pene, căci nu mai văzusem pupăză pănă atunci, și-i dau drumul în scorbură ”, acesta nu este lipsit de imaginație și se adaptează repede situației: în tei, el urcă ” încetișor ”, iar după ce pupăza dispare, acoperă ” gura scorburei ” cu o lespede potrivită până se întoarce de la țarină. Fiind ” oleacă de fecior de negustor ”, Nică, ajuns cu pupăza în târg, începe a se purta ” țanțoș ”.
Prin monolog, personajul se dedublează cu ironie: ” Mai așa surioară! .. ”Dar în gândul meu: Câți ați știi voi câte a pătimit, sireaca, din pricina mea, și eu din pricina ei, i-ați plânge de milă ”.
Eroul este caracterizat, direct, și de către alte personaje. Mătușa Măriuca îl numește ” zbânțuit ”, mama îi zice ” dugliș ”, iar moșneagul îl vede ” amarnic la viață ”.