Question

Caracterizați un personaj la alegere din filmul ,,Baiatul cu pijamale in dungi" de John Boyne. ​

Answer 1

Salut!

Bruno este un băiețel de nouă ani care a crescut în timpul al Doilea Război Mondial la Berlin. Locuiește cu părinții săi, cu sora lui Gretel, în vârstă de doisprezece ani, pe care a poreclit-o „Un caz fără speranță”, și cu servitoare, dintre care una se numește Maria. După o vizită a Adolf Hitler, al cărui titlu Führer Bruno îl pronunță greșit drept „Furie”, tatăl lui Bruno, Ralf, este promovat la comandant al lagărului de exterminare Auschwitz, pe care Bruno îl pronunță greșit drept „Afara cu”.

Inițial, Bruno este supărat că trebuie să se mute la Auschwitz și aproape plânge de perspectiva de a-și părăsi „cei mai buni prieteni pe viață”, Daniel, Karl și Martin. Din casa de la Auschwitz, Bruno vede lagărul în care uniformele prizonierilor îi par a fi „pijamale în dungi”. Într-o zi, Bruno decide să exploreze gardul de sârmă care înconjoară tabăra. Întâlnește un băiat evreu, Shmuel, despre care află că are ziua de naștere și vârsta lui. Shmuel spune că tatăl, bunicul și fratele lui sunt cu el pe partea sa de gard, dar el este separat de mama lui. Bruno și Shmuel vorbesc și devin foarte buni prieteni, deși Bruno încă nu înțelege prea multe despre Shmuel sau despre viața lui. Aproape în fiecare zi, cu excepția cazului în care plouă, Bruno merge să-l vadă pe Shmuel și îi furișează mâncare. De-a lungul timpului, Bruno observă că Shmuel slăbește rapid.

Bruno creează un plan cu Shmuel pentru a se strecura în tabără pentru a-l căuta pe tatăl lui Shmuel, care a dispărut. Shmuel aduce un set de haine de închisoare, iar Bruno își lasă hainele în afara gardului. În timp ce caută lagărul, sunt capturați, adăugați unui grup de prizonieri într-un „marș” și conduși într-o cameră de gazare, despre care Bruno presupune că este pur și simplu un adăpost de ploaie. În camera de gazare, Bruno îi cere scuze lui Shmuel pentru că nu și-a găsit tatăl și îi spune lui Shmuel că este cel mai bun prieten al lui pe viață. Nu este clar dacă Shmuel răspunde înainte ca ușile să se închidă și luminile să se stingă, deși Bruno decide să nu-i lase niciodată mâna lui Shmuel.

Bruno nu se mai vede niciodată, cu hainele descoperite de un soldat câteva zile mai târziu. Mama sa, Elsa, petrece luni întregi căutându-l, ajungând chiar la vechea lor casă, înainte de a se muta în sfârșit la Berlin cu Gretel, care se izolează în camera ei. Ralf petrece încă un an la Auschwitz, devenind nemilos și rece. Un an mai târziu, se întoarce la locul unde au fost găsite hainele lui Bruno, deduce cum fiul său a dispărut și a murit și se prăbușește de durere. Luni mai târziu, trupele aliate eliberează lagărul, iar Ralf, cuprins de dezgust de sine, își permite să fie luat prizonier.

Cartea se termină cu fraza „Desigur, toate acestea s-au întâmplat cu mult timp în urmă și nimic de genul acesta nu s-ar mai putea întâmpla vreodată. Nu în zilele noastre”.

Sper ca te ajuta, SUCCES!