Caracterizează regimurile politice existente în țările Europei Centrale și de Est în perioada interbelică.
Răspunsuri la întrebare
Perioada interbelica a reprezentat momentul aparitiei pe scena politica europeana a unei ample diversitati de regimuri politice. Astfel, in Europa se manifesta doua tendinte in ceea ce priveste tipul de politica. O prima tendinta este cea democratica, bazata pe respectarea drepturilor si libertatilor cetateanului, dar si pe promovarea unei economii de piata, în timp ce regimurile totalitare au drept fundament o ideologie ce conditioneaza indeosebi progresul societatii per ansamblu in detrimentul individului.
In spatiul Europei Central-Estice, regimurile democratice reprezinta singurele regimuri ce au demonstrat o sustenabilitate in raport cu trecerea timpului, bazandu-se pe valori ce sunt fundamentale in societatea moderna. In schimb, regimurile totalitare isi propun sa creeze un cadru social, si nu sa asigure dezvoltarea individului. Astfel, dorinta de a avea „supraoameni”(in viziunea lui Friedrich Nietzsche) poate conduce la experimente ce se dovedesc odata cu trecerea timpului proiecte esuate. Omul este la mijlocul unei permanente dihotomii dintre Bine si Rau, insa plasarea lui doar intr-o extrema asa cum propun regimurile totalitare nu este posibila intrucat omul dispune de o multitudine de aptitudini si abilitati ce ar fi astfel ignorate.
Astfel, se mentin regimuri democratice in tari precum Romania(pana in 1938), Cehoslovacia sau Iugoslavia, bazate pe o respectare a separării puterilor in stat prin adoptarea unor acte constitutionale ce consfinteau aceste lucruri(1923-Romania). Totodata, se poate observa si o respectare a drepturilor minoritatilor, Romania si Iugoslavia fiind obligate sa semneze o conventie referitoare la drepturile acestora cu ocazia Tratatului de la Versailles.
O alta tendinta este cea tranzitionala dintre regimurile democratice și cele totalitare. Astfel, in state precum Romania(dupa 1938) sau Polonia, au fost adoptate forme de conducere autoritariste, bazate pe modelul unui conducator ce avea atributii extinse ce depaseau si incalcau principiile statului de drept. Maresalul Pilsudski sau Regele Carol al II-lea au reprezentat puterea executiva, dobandind fie in mod direct sau indirect atributii din sfera legislativa sau judecatoreasca( a se vedea camarila regala).
In cele din urma, se disting regimurile totalitare prezente in state precum URSS, Germania si Ungaria. Regimurile fascist, nazist si comunist au oferit o tendinta de control a societatii in favoarea unui ideal national (sau international in cazul comunismului-revolutia mondiala socialista), lucru ce a dus la practici precum oprimarea opozitiei si a presei libere, cenzura intelectualilor, persecutarea unor anumite clase sociale(ex. burghezi) sau minoritati(ex. evrei, tigani,ucrainieni), culminand cu incalcari ale separatiei puterilor statale. Astfel, se observa de exemplu prezenta asesorilor de justitie ce ofereau decizii conforme cu linia impusa de partidul unic.
Asadar, Europa Central-Estica a oferit o multitudine de regimuri politice, caracterizate de diverse practici in ceea ce priveste raportul de implementare a propriilor programe(erau proclamate anumite drepturi, insa nu erau respectate-totalitare si autoritariste).