Care au fost institutiile imperiului Roman
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
Imperiu - stat monarhic care are in frunte un imparat, imparație, un teritoriu. Imperiul Roman este termenul utilizat in mod conventional pentru a descrie statul roman in secolele de dupa reorganizarea sa din ultimele trei decade i.Hr., sub Octavian. Imperiul Roman controla toate statele elenizate de la Marea Mediterana, ca si regiunile celtice din nordul Europei. Ultimul imparat de la Roma a fost detronat in , dar pe atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de un al doilea imparat, ce se afla la Constantinopol. Imperiul Roman de Rasarit (Bizantin) a continuat sa existe, desi isi micsora incet-incet teritoriul, pana la disparitia sa efectiva, in , cand Constantinopolul a fost cucerit de otomani.
Cand Republica Romana (509 i.Hr. - 31 i.Hr.) a ajuns la finalul sau, Gaius Octavius, nepot al lui Iulius Cezar, si-a consolidat pozitia prin infrangerea rivalului sau la putere, Marc Antoniu, in batalia de la Actium, din anul urmator. Desi foarte tanar si fara experienta in complicatele treburi administrative si politice, Octavian a declansat un amplu proces de restructurare a tuturor institutiilor statului, fiind constient ca anii de razboi civil au lasat Roma intr-o stare de anarhie si ca societatea romana nu era inca pregatita sa accepte controlul total al unui despot. Bun tactician, Octavius (sau Octavianus) a stiut sa castige simpatia tuturor. Mai intai, a desfiintat armatele sale si a organizat alegeri, in urma carora a fost ales in functia de consul. In 27 i.Hr. a returnat, in mod oficial, puterea Senatului Romei, si s-a oferit sa renunte si la suprematia militara peste Egipt. Dar Senatul Roman nu numai ca l-a refuzat, dar i-a dat chiar controlul asupra Spaniei, Galiei si Siriei. Putin mai tarziu, Senatul i-a dat si titlul de Augustus (cel venerat).
Augustus stia ca puterea necesara dictaturii absolute nu putea deriva din functia de consul. In 23 i.Hr. a renuntat la aceasta functie, in favoarea altor doua puteri. In primul rand, i-a fost garantata functia de tribun, care ii permitea sa convoace Senatul dupa vointa sa si sa-i stabileasca agenda. De vreme ce functia de tribun era asociata, in mod traditional, cu plebeii, aceasta i-a consolidat pozitia pentru mai tarziu. In al doilea rand, a primit o noua competenta, similara unei puteri 'imperiale', care ii oferea autoritate suprema in toate problemele legate de guvernarea teritoriala. Se spune ca, in 23 i.Hr., Augustus si-a asumat functia de imparat al Romei. Totusi, el folosea adesea titlul civil 'Princeps', sau 'Primul Cetatean'.