Care au fost insușirile celor doi copii din povestea ...copii din Crâng ...?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
5
Doi copii, un frate şi o soră, au pornit într-o zi spre şcoală. Drumul lor trecea pe lângă un crâng cu umbră deasă. Pe drum era cald şi praf, iar în crâng — răcoare şi veselie.— Ştii ce? spuse băiatul surorii sale. Mai avem destul timp să ajungem la şcoală. Acolo e acum cald, plictiseală, pe când în crâng trebuie să fie tare plăcut. Ia ascultă cum cântă păsărelele! Şi ce multe veveriţe sar din creangă în creangă! N-ar fi mai bine să mergem acolo, surioară?
Fetiţei îi plăcu îndemnul fratelui ei. Aruncară amândoi abecedarele în iarbă, se luară de mână şi se afundară în desiş, printre tufele verzi, pe sub mestecenii pletoşi.Într-adevăr, în crâng era larmă şi veselie. Păsărelele zburau din loc în loc, ciripind necontenit, veveriţele săreau de pe o creangă pe alta, iar gâzele mişunau prin iarbă.
Primul lucru pe care l-au zărit copiii a fost un gândăcel auriu.
— Joacă-te cu noi, i-au spus ei gândăcelului.
— M-aş juca cu plăcere, răspunse gândăcelul, dar n-am timp : trebuie să-mi adun de mâncare pentru prânz.
— Joacă-te cu noi, i-au spus copiii, unei albine galbene şi pufoase.
— N-am timp să mă joc cu voi, răspunse albina, trebuie să adun miere.
— Dar tu n-ai vrea să te joci cu noi? o întrebară copiii pe furnică.
Furnica însă n-avea timp nici să-i asculte ; trăgea un pai de trei ori mai mare decât ea şi se grăbea să-şi clădească locuinţa-i măiastră.Copiii au încercat atunci să intre în vorbă cu veveriţa, îndemnând-o şi pe ea să se joace cu dânşii, dar veveriţa a dat din codiţa ei stufoasă şi le-a răspuns că trebuie să strângă alune pentru iarnă.
Porumbelul le-a răspuns şi el :
— Eu clădesc un cuib pentru puişorii mei. Iepuraşul cenuşiu alerga spre pârâu să-şi spele botişorul. Nici florile albe de fragă n-aveau vreme de pierdut cu copiii. Se bucurau că timpul e frumos şi se grăbeau să pregătească la vreme fructele gustoase şi zemoase.Copiilor li se făcu urât, fiindcă în jurul lor toţi aveau treabă şi nimeni nu voia să se joace cu ei. Au alergat atunci la pârâu. Clipocind printre pietre, pârâul şerpuia prin crâng.
— Tot n-ai tu nicio treabă, îi ziseră copiii, hai, joacă-te cu noi.
— Cum? Eu n-am nicio treabă? clipoci supărat pârâul. Copii leneşi ce sunteţi! Uitaţi-vă la mine ; muncesc zi şi noapte şi nu am o clipă de odihnă. Cine dă de băut oamenilor şi animalelor? Cine spală rufele? Cine învârteşte roţile morilor? Cine poartă bărcile şi stinge focurile? Cine, dacă nu eu? Nu-mi văd capul de treabă, mai adaugă pârâul şi prinse să clipocească mai departe printre pietre.Copiilor le era din ce în ce mai urât şi se gîndiră că ar fi făcut mai bine dacă s-ar fi dus întâi la şcoală şi la întoarcerea spre casă ar fi intrat puţin prin crâng. Dar tocmai atunci băiatul zări pe o creangă verde o pitulice mică şi frumoasă. Părea că şade foarte liniştită şi nu are altceva de făcut decât să fluiere un cântec vesel.
— Ei, cântăreaţă! îi strigă băiatul. Cred că tu chiar n-ai nici o treabă. Hai joacă-te cu noi !
— Cum? fluieră supărată pitulicea. Eu n-am nici o treabă? Oare n-am prins eu toată ziua musculiţe ca să-mi hrănesc puişorii? Mă simt atât de ostenită, încât nu sunt în stare nici măcar să-mi mişc aripile, şi totuşi chiar în clipa aceasta nu stau degeaba, ci cânt să-mi adorm puişorii mei dragi. Dar voi ce-aţi făcut astăzi leneşilor? La şcoală nu v-aţi dus, n-aţi învăţat nimic. Alergaţi prin crâng, ba încă-i mai împiedicaţi şi pe alţii să lucreze. Duceţi-vă mai bine unde aţi fost trimişi şi nu uitaţi că odihna şi joaca nu sunt plăcute decât pentru acela care a muncit şi a dus până la capăt tot ce a avut de făcut.Pe copii i-a cuprins ruşinea. S-au dus la şcoală şi, cu toate că au ajuns târziu, au fost sârguincioşi la învăţătură. Sa citesti si sigur vei gasi insusirile celor doi copii.Sper ca ti-am fost de ajutor!
Fetiţei îi plăcu îndemnul fratelui ei. Aruncară amândoi abecedarele în iarbă, se luară de mână şi se afundară în desiş, printre tufele verzi, pe sub mestecenii pletoşi.Într-adevăr, în crâng era larmă şi veselie. Păsărelele zburau din loc în loc, ciripind necontenit, veveriţele săreau de pe o creangă pe alta, iar gâzele mişunau prin iarbă.
Primul lucru pe care l-au zărit copiii a fost un gândăcel auriu.
— Joacă-te cu noi, i-au spus ei gândăcelului.
— M-aş juca cu plăcere, răspunse gândăcelul, dar n-am timp : trebuie să-mi adun de mâncare pentru prânz.
— Joacă-te cu noi, i-au spus copiii, unei albine galbene şi pufoase.
— N-am timp să mă joc cu voi, răspunse albina, trebuie să adun miere.
— Dar tu n-ai vrea să te joci cu noi? o întrebară copiii pe furnică.
Furnica însă n-avea timp nici să-i asculte ; trăgea un pai de trei ori mai mare decât ea şi se grăbea să-şi clădească locuinţa-i măiastră.Copiii au încercat atunci să intre în vorbă cu veveriţa, îndemnând-o şi pe ea să se joace cu dânşii, dar veveriţa a dat din codiţa ei stufoasă şi le-a răspuns că trebuie să strângă alune pentru iarnă.
Porumbelul le-a răspuns şi el :
— Eu clădesc un cuib pentru puişorii mei. Iepuraşul cenuşiu alerga spre pârâu să-şi spele botişorul. Nici florile albe de fragă n-aveau vreme de pierdut cu copiii. Se bucurau că timpul e frumos şi se grăbeau să pregătească la vreme fructele gustoase şi zemoase.Copiilor li se făcu urât, fiindcă în jurul lor toţi aveau treabă şi nimeni nu voia să se joace cu ei. Au alergat atunci la pârâu. Clipocind printre pietre, pârâul şerpuia prin crâng.
— Tot n-ai tu nicio treabă, îi ziseră copiii, hai, joacă-te cu noi.
— Cum? Eu n-am nicio treabă? clipoci supărat pârâul. Copii leneşi ce sunteţi! Uitaţi-vă la mine ; muncesc zi şi noapte şi nu am o clipă de odihnă. Cine dă de băut oamenilor şi animalelor? Cine spală rufele? Cine învârteşte roţile morilor? Cine poartă bărcile şi stinge focurile? Cine, dacă nu eu? Nu-mi văd capul de treabă, mai adaugă pârâul şi prinse să clipocească mai departe printre pietre.Copiilor le era din ce în ce mai urât şi se gîndiră că ar fi făcut mai bine dacă s-ar fi dus întâi la şcoală şi la întoarcerea spre casă ar fi intrat puţin prin crâng. Dar tocmai atunci băiatul zări pe o creangă verde o pitulice mică şi frumoasă. Părea că şade foarte liniştită şi nu are altceva de făcut decât să fluiere un cântec vesel.
— Ei, cântăreaţă! îi strigă băiatul. Cred că tu chiar n-ai nici o treabă. Hai joacă-te cu noi !
— Cum? fluieră supărată pitulicea. Eu n-am nici o treabă? Oare n-am prins eu toată ziua musculiţe ca să-mi hrănesc puişorii? Mă simt atât de ostenită, încât nu sunt în stare nici măcar să-mi mişc aripile, şi totuşi chiar în clipa aceasta nu stau degeaba, ci cânt să-mi adorm puişorii mei dragi. Dar voi ce-aţi făcut astăzi leneşilor? La şcoală nu v-aţi dus, n-aţi învăţat nimic. Alergaţi prin crâng, ba încă-i mai împiedicaţi şi pe alţii să lucreze. Duceţi-vă mai bine unde aţi fost trimişi şi nu uitaţi că odihna şi joaca nu sunt plăcute decât pentru acela care a muncit şi a dus până la capăt tot ce a avut de făcut.Pe copii i-a cuprins ruşinea. S-au dus la şcoală şi, cu toate că au ajuns târziu, au fost sârguincioşi la învăţătură. Sa citesti si sigur vei gasi insusirile celor doi copii.Sper ca ti-am fost de ajutor!
Lory2429:
Buna treaba dar am decat 4randuri unde sa scriu deci imi trebe ceva mai scurt
Răspuns de
2
- jucausi
- lenesi
- chiulangii
- sarguinciosi, in cele din urma
- lenesi
- chiulangii
- sarguinciosi, in cele din urma
Alte întrebări interesante
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Fizică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă