Care este literatura Feniciei?Dau coroana plssssa
Răspunsuri la întrebare
Vorbind despre fenicieni un scriitor roman originar din Spania unde fenicienii întemeiaseră în trecut numeroase colonii, cunoscandu-i bine spunea că aceştia erau „foarte iscusiți în scrieri şi în literatură" . Dar literatura feniciană a pierit în cea mai mare parte, mai ales datorită faptului că fenicienii scriau pe foi de papirus pe care îl importau din Egipt, cu care aveau strânse raporturi comerciale. Citim în descrierea călătoriei lui Uen Amun la Byblos, ce datează din secolul al XI-lea î.e.n cum acesta duce în marele oraş fenician „cinci sute de suluri de papirus din soiul cel mai bun" , material de scris căutat de fenicieni care îşi scriau poate şi socotelile sau registrele comerciale tot pe papirus. (Se pomeneşte chiar de „catastiful socotelilor zilnice ale părinţilor" regelui din Byblos). Era cu neputință ca fenicienii să nu înțeleagă avantajele scrierii pe papirus fiind in relații aşa de frecvente cu porturile şi locuitorii Egiptului. Dealtfel ni s-au păstrat la Tell el-Amarna o serie de scrisori adresate faraonului Ikhunaton (Amenofis al IV-lea) de către regi şi principi din Palestina şi Siria care scriau încă in secolul XIV î.e.n. pe papirus. Apoi fenicienii care au preluat scrierea lor de la egipteni, trebuiau în mod necesar să-i imite preluând de la ei şi materialul pe care scriau. Dar în vreme ce uscăciunea pământului egiptean asigură conservarea în bune condiţii a tot ce se îngroapă in el, umiditatea climatului fenician din porturile mediteraneene a nimicit repede orice fel de material perisabil, cum ar fi papirusul. In felul acesta multe din textele literare feniciene s-au distrus şi nu ne-au rămas decît cele scrise pe tăbliţele de lut la Ugarit, textele unor inscripții dăltuite pe pietre şi textele transmise de autori greci şi romani. Cele dintâi texte literare canaaneene trebuie socotite cele din statul-oraş Ebla care au fost regăsite recent de o misiune arheologică italiană, dar nu au fost încă publicate. Acestea, datând din mileniul al III-lea î.e.n., trebuie considerate drept cele mai vechi texte literare semite, întrucât în mileniul al III-lea semiții din Valea Tigrului şi a Eufratului, care întemeiaseră mici state-oraşe, scriau numai în sumeriană. La Ebla (actualmente Tell Mardikh), stat-oraş semit aşezat in nordul Siriei, s-au găsit aşadar un număr de texte mitologice, imnuri închinate zeilor, incantatii şi culegeri de proverbe care sunt cu câteva secole anterioare textelor de la Ugarit. Dar pană acum nu a fost publicat nici unul din textele literare de la Ebla. Textele de la Ugarit cuprind, însă, în mare parte miturile principale ale canaaneenilor reflectate în lungi poeme epico-mitologice. Scrise cu caracterele cuneiforme ale scrierii alfabetice de la Ugarit pe tăblițe de argilă, aceste poeme sunt înainte de toate creații menite să fie recitate la ceremoniile religioase din Ugarit. Dar textele cuneiforme cu scriere consonantică ugaritică sunt juridice, diplomatice, liturgice şi texte pe care azi le numim, conform criteriilor noastre actuale, literare. Însă ele nu erau câtuşi de puțin „literatură" pentru ugariti, ci texte magice, care aveau puterea să reînvie prin evocare (tot un procedeu de magie imitativă) şi repetitie, evenimente trecute, să le reînvie ca să spunem aşa prin înfățișarea şi povestirea lor din nou. Vom expune pe rând cuprinsul principalelor poeme ugaritice. Începând cu acela al regelui Keret. Acesta domnea peste un ținut canaanean în Siria sau în Palestina şi rămăsese singur după ce moartea îi secerase nevasta iubită şi toţi copiii. Regeie Keret plângea amarnic soarta sa şi într-o noapte i se arată într-o vedenie zeul El care îl întrebă din ce pricină jeleşte atîta. Regele Keret îi răspunde că nu doreşte nimic altceva, nici bogăţie, nici pământuri, nici robi, ci doar copii ca să-i aibă urmaşi drepti ai săi. Atunci zeul El îi dă poruncă să aducă o jertfă curată şi după aceea să-şi adune oştire şi merinde pentru un război de şase luni. După un drum lung de şapte zile, oştirea sa va ajunge în ținutul Udum. Acolo îi va izgoni de pe cîmpuri pe toţi supuşii regelui şi va face un popas de şase zile. După trecerea acestui răstimp, regele oraşului Udum, numit Pabil, va trimite soli la regele Keret, cerându-i pace. Dar regele Keret să nu se învoiască, ci să ceară drept plată pentru pace pe fiica regelui Pabil, pe frumoasa fecioară Hurrya, cu care să se căsătorească şi să aibă copii. Făcând întocmai cum i se dăduse poruncă, regele Keret își adună o oaste după ce împlinește o jertfă de mulţumire zeului El ajunge în faţa cetăţii Udum. Acolo el respinge darurile trimise de regele Pabil şi îi cere de soţie pe fiica sa Hurrya. Iată în ce fel respinge Keret oferta regelui Pabil cand solii vin să-i aducă daruri :