Question

Care este rolul interjectiei?

Answer 1

nterjecţiile sunt cuvinte de tip special ce se deosebesc atât de părţile de vorbire autosemantice care denumesc noţiuni propriu-zise, cât şi de instrumentele gramaticale (prepoziţii şi conjuncţii) ce exprimă raporturile dintre noţiuni. Interjecţiile nu denumesc, ci redau diferite emoţii, sentimente, impulsuri de voinţă ale vorbitorului sau zgomote din natură. Adesea rostirea lor este însoţită de anumite gesturi (mișcări ale feței,mâinilor), deoarece ele singure nu sunt suficiente pentru a exprima pe deplin starea fizică sau psihică a vorbitorului.

Answer 2

Clasificarea interjecţiilor1. După structură şi din punctul de vedere al originii lor, interjecţiile se grupează în următoarele clase:● interjecţii primare (simple): ah!, aoleu!, of!, vai!, bre!, poc!, bravo!, halal!, adio! etc.● interjecţii compuse: cioc-boc!, hodoronc-tronc!, tic-tac!, trosc-pleosc!, treanca-fleanca!, tura-vura!etc.● interjecţii formate din alte părţi de vorbire sau din grupuri de cuvinte prin conversiune: Doamne!, Poftim!, Ca să vezi!, Doamne fereşte!, Ajutor! etc.2. După semnificaţia lor, interjecţiile sunt de trei feluri:● interjecţii cu valoare emotivă (exprimă senzaţii sau sentimente): a!, ah!, aoleu!, aş!, brr!, bravo!, ehe!, halal!, hm!, oho!, of!, poftim!, ura!, vai!, zău! etc.● interjecţii care exprimă un act de voinţă sau servesc ca mijloc de adresare: ajutor!, aho!, alo!, bre!, cea!, cuţu-cuţu!, haide!, hăis!, ho!, iată!, măi!, pst!, ptru!, pui-pui!, stop!, zât! etc.● interjecţii imitative sau onomatopee (reprezintă reproducerea aproximativă a sunetelor din lumea înconjurătoare): bang!, bâz!, boc!, bâldâbâc!, buf!, cirip!, cotcodac!, cucu!, cucurigu!, gogâlţ!, ham!, haţ!, hor!, mârr!, piu!, pleosc!, trosc!, zdup!, zvâr! etc.Cele mai multe interjecţii cu valoare emotivă sunt polisemantice. Ele îşi precizează sensul doar în cadrul contextelor în care apar