Question

Care este rolul moștenirii culturale?

Answer 1

a instituţie, obştea a jucat un rol important în istoria românilor, fiind cea mai veche formă de producţie, dezvoltată chiar din comuna primitivă. Această formă de organizare a dăinuit până spre zilele noastre.
Obştea era comunitatea teritorială care stăpânea în comun teren de cultură, păşuni, păduri şi ape. Aceasta grupa, iniţial, pe descendenţii unui strămoş comun, un moş, de unde vine şi cuvântul moşie, adică terenul stăpânit în devălmăşie de către membrii aceleiaşi cete. Pătrunderea în obşte se făcea prin căsătorie sau înfrăţire, iar mai târziu, prin cumpărare de pământ, dar toate numai cu aprobarea comunităţii.
Obştea moşnenilor colibășeni îşi deapănă istoria în chip asemănător cu al celorlalte obşti, şi nu numai. Stăpânirea în devălmăşie a pădurilor, munţilor, izlazului, apei şi chiar a unei părţi a pământului de cultură este prezentă încă de la începutul secolului al XIX-lea.
În aceste condiţii statul intervine prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor şi pune sub control aceste bogăţii naturale prin Codul Silvic din 1910.
Ministerul urma să întocmească aşezăminte tip pentru obştile de moşneni care urmau să fie adaptate de fiecare obşte şi apoi să fie lege după care să se conducă şi pe care s-o respecte. Pentru aceasta trebuiau stabiliţi membrii obştii şi drepturile fiecăruia. În acest sens au fost convocaţi moşnenii colibășeni în data de 14 mai 1924 la sediul comunei Cernădia, din judetul Gorj, pentru stabilirea drepturilor de proprietate în muntele Turcinul cel Mic sau cel De La Vale împărțit în 744 stânjeni și în data de 2 iulie 1924 pentru stabilirea drepturilor de proprietate în muntele Turcinul cel Mare sau Cel De La Deal împărțit în 744 stânjeni.
Stabilirea drepturilor de proprietate s-a făcut pe baza Deciziunii nr. 1 și respectiv a Deciziunii nr. 5 de stabilire a drepturilor de proprietate a moșnenilor colibășeni din comuna Bobu, județul Gorj, cu privire la munții Turcinul cel Mic și Turcinul cel Mare pendinte de comuna Cernădia, județul Gorj.
Obștea moșnenilor colibășeni este atestată documentar ca proprietară a munților Turcinul Mare și Turcinul Mic începând chiar de la anul 1727, cu hotărârea judecătorească nr. 250 din 19.10.1888, a Tribunalului Gorjiu, stabilindu-se vecinătatea cu celelalte obști, dreptul sau de proprietate fiind confirmat și în Monitoarele Oficiale nr. 54/09.06.1912 și nr. 76 din 05.07.1914, iar în vechiul și noul statut, este prevăzut că drepturile nu pot fi înstrăinate decât între moșneni din cadrul obștii.
Altfel obștile nu puteau rezista aproape sute de ani fără să fie divizate.
Astfel dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe, care nu poate fi fracţionată, era unul comun, şi deci nici un membru, oricât de important ar fi fost, nu avea delimitată clar vreo proprietate, ci doar beneficia de profit în funcţie de numărul de drepturi pe care le avea. Aceste drepturi erau echivalente cu titlul de proprietate.
Noi ne apărăm drepturile străbunicilor, iar proprietatea obştii acum, ca şi atunci, nu se poate rupe. Interdicţia înstrăinării terenurilor stăpânite în devălmăşie de moşneni, adoptată de Legea nr. 1/2000, în toate variantele modificate, inclusiv forma la zi a legii, vine dintr-o tradiţie seculară: de la obiceiul pământului la dreptul de protimisis din Condica lui Ipsilante, Codul Caragea, Ofisul lui Bibescu Vodă de la 1840 şi pravila lui Matei Basarab, până la dispoziţiile Codului Silvic din 1910 (art. 36, 56, etc.) şi Legea Cudalbu din 16 septembrie 1920, aceste ultime reglementări fiind valabile şi la data preluării fără drept a fondului forestier proprietate privată de către regimul comunist.
Înainte de naționalizare Obștea moșnenilor colibașeni aparținea de orașul Novaci, plasa Novaci.
Aceste forme asociative se reorganizează, în baza Legii nr. 1/2000, în formele asociative iniţiale.
Știam de la părinții, bunicii și străbunicii noștri că stăpâneam în devălmășie munții Turcinuri, însă nu aveam acte de proprietate care să dovedească dreptul nostru în acești munți.