Question

Care sunt calitatile estetice ale textelor religioase ?

Answer 1

Ti-am zis alt ceva
Sper sa te ajute
Deşi simţul comun ne spune că Estetica are o vechime considerabilă, totuşi, oricine este somat să răspundă la întrebarea: când s-a născut Estetica, drept disciplină teoretică având un obiect propriu de cercetare, metode specifice de analiză, un sistem categorial aparte şi o problematică anumită, va răspunde aproape fără să ezite că actul de naştere şi botez este dat de apariţia în 1750 a cărţii lui Alexander Gottlieb Baumgarten (1714-1762) intitulată Aesthetica. Următorul citat este semnificativ: Estetica, arată autorul german, pe urmele lui Leibniz şi Wolff, ca teorie a artelor libere, ca logică a capacităţii de cunoaştere, ca artă a gândirii frumoase şi ca artă a cunoaşterii intuitive, analogă cu cea raţională este ştiinţa cunoaşterii senzoriale (s.n). Se admite, de asemenea, că Baumgarten este cel ce a conferit, demnitate domeniului, calificat de ordin ,,inferior" al cunoaşterii senzoriale. Conştient, el însuşi, de acest fapt, Baumgarten remarca: ..,"Ştiinţei noastre [Estetica] i se poate obiecta că e sub demnitatea filosofilor, şi, că produsele simţurilor, fanteziile, fabulele şi agitaţiile pasiunilor sunt sub orizontul filosofic. Răspund: Filosoful e un om printre oameni, într-adevăr, el nu consideră a-i fi străină o parte atât de întinsă a cunoaşterii omeneşti". În fapt, în raţionalistul secol al XVIII-lea, Baumgarten era după cum semnalează K. E. Gilbert şi H. Kuhn în A. History of Esthetics, (1953, ed. rom. 1972) un adept al proceselor lente ale raţiunii. Raţiunea îi arată că există un tip de ordine şi perfecţiune specifice şi vrednic de respect, şi, de asemenea, un câmp separat, în poezie şi cele de aceeaşi factură; că această ordine şi perfecţiune sunt poate mai puţin strălucite decât virtuţile raţiunii, dar că sunt sui generis, că ele impun a fi interpretate de către o disciplină independentă, că ele pot fi legate metodic într-un tot logic care e îndreptăţit să aibă un domeniu independent în cadrul comunităţii generale a filosofiei. În acest context, distingând între ,,cunoaşterea superioară" adică, facultatea gândirii clare şi distincte şi ,,cunoaşterea inferioară", adică, ,,tărâmul imaginaţiei care se referă la lucrurile individuale, unice, Baumgarten defineşte frumosul ca fiind perfecţiunea fenomenală. Este o definiţie demnă de a fi remarcată şi aceasta cu atât mai mult cu cât ea este însoţită de două observaţii extrem de pertinente: a) artele au un material unic, non intelectual şi b) artele au o perfecţiune ireductibilă, deşi paralelă, la perfecţiunea raţională.