Care sunt cauzele centralizarii Franței si Angliei
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
5
Centralizarea politica a Frantei
În Franta, în procesul de centralizare a statului, s-au corelat actiunile de unificare teritoriala, de eliberare a unor teritorii franceze de sub suzeranitatea engleza si de centralizare institutionala. Lupta pentru întarirea puterii centrale în Franta s-a desfasurat cu deosebita intensitate în timpul lui Filip al II-lea August (1180-1223). Unificarea teritoriala a Frantei s-a realizat pe cai diferite - lupta cu Anglia, razboaiele din secolul XII-XV si mai ales razboiul de 100 de ani (1337-1453), iar Filip al II-lea si-a marit posesiunile prin diferite mijloace: casatorii, anexiuni, confiscari de feude pentru datorii sau pentru tradare. A îngradit drepturile marilor feudali, iar la conducerea statului a fost ajutat de reprezentanti ai micii nobilimi si ai orasenilor bogati.
Includerea unor mari teritorii în domeniul regal a avut
ca urmare preluarea de catre regalitate a atributiilor mili-
tare, judiciare, administrative, fiscale, uzurpate de marii
feudali în perioada de anarhie feudala.
Includerea în domeniul feudal a oraselor a însemnat,
de asemanea, restrângerea autonomiei municipale si
subordonarea fata de puterea centrala.
Unificarea statului a continuat prin alipirea de noi te-
ritorii , ca Champagne, centrul vestitelor bîlciuri; dar
când regele Frantei a încercat sa anexeze Flandra, vestita
pentru manufacturile sale, a fost învins la Courtrai (1302)
de catre armata orasenilor flamanzi care au luptat pentru
libertate.
În cadrul acestui proces se va constitui Adunarea Sta-
rilor Generale (1302), care va devveni o institutie repre-
zentativa, adunare formata din reprezentantii nobilimii, ai
clerului si ai orasenimii, au fost convocate prima data de
Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314), în timpul careia
centralizarea statului francez a prosperat prin extinderea
teritoriului, prin micsorarea puterii marilor feudali si prin
consolidarea relatii-lor Frantei cu alte state. Autoritatea regala era exprimata în formula<<Lex Rex>> (Regele este legea), care va fi invocata mai târziu si de monarhii absoluti.
În Franta, lupta pentru centralizarii statului feudal a fost reluata. Sprijinindu-se pe oraseni, regele Carol al VII-lea a înfiintat o armata permanenta si a stabilit dari perma-nente fara sa ceara aprobarea Starilor Generale. Desavârsirea unificarii politice a Frantei s-a realizat prin anexarea Burgundiei. Ca urmare a unificarii politice, limba franceza din nord se impune treptat în viata de stat si în cultura, formând baza limbii nationale.
Centralizarea politica a Angliei
În Anglia, centralizarea statala s-a desfasurat sub forma unui proces de centralizare institutionala.
Întarirea autoritatii centrale îsi are originea în cucerirea,
în anul 1066, a Britaniei anglo-saxone de catre franco-nor-
manzii din ducatul Normandiei, condusi de Wilhelm Cuce-
ritorul.
Ca urmare a procesului de deposedare a taranimii si a
nobilimii anglo-saxone, regalitatea si-a constituit un întins
domeniu feudal, care, împreuna cu ducatul Normandiei, a
facut din rege cel mai mare proprietar funciar feudal. Prin
crearea unei armate permanente, puterea regelui s-a întarit
datorita îngradirii dreptului de judecata al acestora prin
formarea tribunalului regelui, înfaptuirea reformelor juri-
dice si fiscale, Henric al II-lea Plantagenetul (1154-1189)
a consolidat si mai mult puterea centrala. Dispunând si de
bogate posesiuni, în Anglia, regalitatea engleza a reusit
sa-si impuna autoritatea.
Abuzurile careau însotit cresterea autoritatii centrale
au generat, la începutul secolului al XIII-lea, încercari de a
o îngradi. În urma înfrângerii în conflictele cu Franta, nobi-
limea feudala îl constrânge pe regele Ioan fara Ţara(1119-
-1216) sa semneze în anul 1215 Magna Charta Liberttum. Prin acest act, puterea regala era îngradita în folosul nobilimii, al clerului si al orasenilor bogati. Regele era obligat sa le respecte drepturile. Ulterior, în cursul confruntarii dintre regalitate si starile privilegia-te, în anul 1265 s-a constituit adunarea reprezentativa a acestora sub formaParlamentu-lui, la care, pe lânga baroni, au participat si reprezentanti ai comitatelor si oraselor.
Parlamentul era format din Camera lorzilor (marii feudali laici si clerici) si din Camera comunelor (cavalerii si orasenii bogati). Parlamentul era o adunare reprezentati-va, care se întrunea regulat, realizându-se colaborarea cu reagalitatea în problemele conducerii statului. Statul englez urma sa devina o monarhie de stari.
În Franta, în procesul de centralizare a statului, s-au corelat actiunile de unificare teritoriala, de eliberare a unor teritorii franceze de sub suzeranitatea engleza si de centralizare institutionala. Lupta pentru întarirea puterii centrale în Franta s-a desfasurat cu deosebita intensitate în timpul lui Filip al II-lea August (1180-1223). Unificarea teritoriala a Frantei s-a realizat pe cai diferite - lupta cu Anglia, razboaiele din secolul XII-XV si mai ales razboiul de 100 de ani (1337-1453), iar Filip al II-lea si-a marit posesiunile prin diferite mijloace: casatorii, anexiuni, confiscari de feude pentru datorii sau pentru tradare. A îngradit drepturile marilor feudali, iar la conducerea statului a fost ajutat de reprezentanti ai micii nobilimi si ai orasenilor bogati.
Includerea unor mari teritorii în domeniul regal a avut
ca urmare preluarea de catre regalitate a atributiilor mili-
tare, judiciare, administrative, fiscale, uzurpate de marii
feudali în perioada de anarhie feudala.
Includerea în domeniul feudal a oraselor a însemnat,
de asemanea, restrângerea autonomiei municipale si
subordonarea fata de puterea centrala.
Unificarea statului a continuat prin alipirea de noi te-
ritorii , ca Champagne, centrul vestitelor bîlciuri; dar
când regele Frantei a încercat sa anexeze Flandra, vestita
pentru manufacturile sale, a fost învins la Courtrai (1302)
de catre armata orasenilor flamanzi care au luptat pentru
libertate.
În cadrul acestui proces se va constitui Adunarea Sta-
rilor Generale (1302), care va devveni o institutie repre-
zentativa, adunare formata din reprezentantii nobilimii, ai
clerului si ai orasenimii, au fost convocate prima data de
Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314), în timpul careia
centralizarea statului francez a prosperat prin extinderea
teritoriului, prin micsorarea puterii marilor feudali si prin
consolidarea relatii-lor Frantei cu alte state. Autoritatea regala era exprimata în formula<<Lex Rex>> (Regele este legea), care va fi invocata mai târziu si de monarhii absoluti.
În Franta, lupta pentru centralizarii statului feudal a fost reluata. Sprijinindu-se pe oraseni, regele Carol al VII-lea a înfiintat o armata permanenta si a stabilit dari perma-nente fara sa ceara aprobarea Starilor Generale. Desavârsirea unificarii politice a Frantei s-a realizat prin anexarea Burgundiei. Ca urmare a unificarii politice, limba franceza din nord se impune treptat în viata de stat si în cultura, formând baza limbii nationale.
Centralizarea politica a Angliei
În Anglia, centralizarea statala s-a desfasurat sub forma unui proces de centralizare institutionala.
Întarirea autoritatii centrale îsi are originea în cucerirea,
în anul 1066, a Britaniei anglo-saxone de catre franco-nor-
manzii din ducatul Normandiei, condusi de Wilhelm Cuce-
ritorul.
Ca urmare a procesului de deposedare a taranimii si a
nobilimii anglo-saxone, regalitatea si-a constituit un întins
domeniu feudal, care, împreuna cu ducatul Normandiei, a
facut din rege cel mai mare proprietar funciar feudal. Prin
crearea unei armate permanente, puterea regelui s-a întarit
datorita îngradirii dreptului de judecata al acestora prin
formarea tribunalului regelui, înfaptuirea reformelor juri-
dice si fiscale, Henric al II-lea Plantagenetul (1154-1189)
a consolidat si mai mult puterea centrala. Dispunând si de
bogate posesiuni, în Anglia, regalitatea engleza a reusit
sa-si impuna autoritatea.
Abuzurile careau însotit cresterea autoritatii centrale
au generat, la începutul secolului al XIII-lea, încercari de a
o îngradi. În urma înfrângerii în conflictele cu Franta, nobi-
limea feudala îl constrânge pe regele Ioan fara Ţara(1119-
-1216) sa semneze în anul 1215 Magna Charta Liberttum. Prin acest act, puterea regala era îngradita în folosul nobilimii, al clerului si al orasenilor bogati. Regele era obligat sa le respecte drepturile. Ulterior, în cursul confruntarii dintre regalitate si starile privilegia-te, în anul 1265 s-a constituit adunarea reprezentativa a acestora sub formaParlamentu-lui, la care, pe lânga baroni, au participat si reprezentanti ai comitatelor si oraselor.
Parlamentul era format din Camera lorzilor (marii feudali laici si clerici) si din Camera comunelor (cavalerii si orasenii bogati). Parlamentul era o adunare reprezentati-va, care se întrunea regulat, realizându-se colaborarea cu reagalitatea în problemele conducerii statului. Statul englez urma sa devina o monarhie de stari.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Fizică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă