Care sunt marcile subiectivitatii?
Răspunsuri la întrebare
Salut!
❀ ❀ ❀ ❀ ❀
Cerinţă:
Care sunt mărcile subiectivităţii?
❀ ❀ ❀ ❀ ❀
În orice text de factură lirică, fie că este scris în versuri (o elegie, un pastel, un imn), fie că este o descriere în proză, subiectivitatea se exprimă direct, prin intermediul eului liric (vocea poetului).
Mărci ale subiectivităţii:
➊ Mărci lexico-gramaticale:
a. forme lexico-gramaticale de persoana I, singular şi/sau plural:
- pronume şi adjective pronominale la persoana I, singular şi/sau plural:
"Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană."
(Melancolie, de Lucian Blaga)
- verbe la persoana I, singular şi/sau plural:
"Mă îndemn să fiu
şi o clipă mai sunt."
(Cap plecat, de Lucian Blaga)
b. forme lexico-gramaticale de persoana a II-a, singular şi/sau plural:
- pronume şi adjective pronominale la persoana a II-a, singular şi/sau plural
"Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot aşa cum mă ştii:
adus puţin dinumeri
şi aplecat peste întrebările lumii.
Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă."
(Scrisoare, de Lucian Blaga)
- verbe la persoana a II-a, singular şi/sau plural
"O toamnă va veni cândva târziu,
când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând
şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună
de flori uscate
de stâlpul alb de marmoră al unei cripte"
(O toamnă va veni, de Lucian Blaga)
➋ Versuri exclamative (inclusiv folosirea interjecţiilor, a substantivelor la vocativ), versuri interogative sau care exprimă explicit sentimente.
- interjecţii:
"O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!"
(Vreau să joc, de Lucian Blaga)
- substantive la vocativ:
"Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer"
(Vreau să joc, de Lucian Blaga)
- versuri interogative:
"Aştept în prag răcoarea sfârşitului.
Mai este mult? Vino tinere,
ia ţărnă un pumn
şi mi-o presară pe cap în loc de apă şi vin."
(Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag, de Lucian Blaga)
- exprimarea explicită a sentimentelor:
"Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată
durerea,
ce-o simt, n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg."
(Melancolie, de Lucian Blaga)