Question

Care sunt modurile de expunere din urmatoarea poezie:
"Fluture, tu, pe unde prin perdea
Putusi intra-n chilia mea?
...........................................
Echer plapand, te-ai si prins de perete,
Uitandu-te la carti si la caiete
Cu ochii-aprinsi ca jarul de rubin.
Ai si tu o chemare? Ai si tu un destin?
..............................................................
Puiul luminii cauta-ntr-afara.

Lovit in frunte poate sa si moara,
Aici, in foisorul nostru din carare,
Unde nici nimeni, nici nimic nu moare,
Decat pe inserate vreo stea sau cate o floare.

(Tudor Arghezi - "Fluture,tu" - fragmente)

Answer 1

Poezia este o meditație a eului liric, indiciu oferit chiar din titlul retoric cu adresare directă "Fluture, tu". Prin monologul interior, poetul se metamorfozează într-un "fluture" pentru a - și răspunde unor întrebări existențiale despre rolul său în univers. Întreaga poezie este o metaforă existențială, privind omul în două spații diferite micro și macrocosmosul. Monologul liric interior devine astfel o expunere despre fragilitatea vieții cu întrebări directe, profunde despre viață și destin, către o minusculă vietate a cărei durată de viață este foarte scurtă: "Ai și tu o chemare?" Interogația retorică, adresarea directă prin folosirea pronumelui la persoana I ('tu') sunt caracteristice eului liric, dar și a monologului interior ale cărui întrebări rămân fără răspuns din exterior ('noi').

Answer 2

Chiar din titlul poeziei observam o formula de adresare directa a poetului catre o vietate 
efemera din natura. Fluturele este personificat si asistam la o deschidere a eului liric ,la o dorinta de cunoastere a unei lumi miniaturale inca din titlu ,titlu alcatuit dintr-un substantiv si un pronume ,ambele in vocativ ,fapt ce orienteaza discursul liric. Autorul se dovedeste plin de compasiune fata de fragilitatea fluturelui.
Constructia "echer plapand" reprezinta o metafora sugestiva atat pentru forma cat
si pentru sensibilitatea ,pentru lipsa de rezistenta a acestei vietati.
In cadrul poeziei asistam la interogatii retorice : "ai si tu o chemare ,ai si tu un destin?",eul liric fiind astfel meditativ prin prisma unor intrebari tulburatoare pe seama destinului ,intrebari filozofice asupra vietii si a mortii.  Asistam la o ambiguitate , la o metamorfoza aflata in plan temporal : toate vietuitoarele au rolul 
si rostul lor ,nimic nu este intamplator ,iar viata trecatoare a unor fiinte in 
miniatura este viata trecatoare a oamenilor ,care sunt si ei supusi prin trecerea 
intr-un timp si intr-un spatiu delimitat.
Trecerea in nefiinta este marcata prin ultimele doua versuri "nimeni ,nimic nu 
moare " accentuata fiind prin adverbul restrictiv decat si prin metamorfoza
omului "intr-o stea sau floare"