Question

care sunt pers. di budulea taichii

Answer 1

Personajele
Hutu, fiul lui Mihail Budulea si al Saftei, este personajul principal al nuvelei, flind urmarit în evolutie din copilarie pana la realizarea sa profesionala si familiala. BaiatuI a avut o copilarie nefericita, fiind parasit de mama sa la varsta de cinci ani. Crescut de tatal sau, care îl purta pretutindeni la petrecerile din sat, la care participa ca cimpoier, Hutu se maturizeaza repede si învata mestesugul cantatului din fluier înca din copilarie. Imaginea baiatului "asezat, retras si întotdeauna întelept", cuviincios si cuminte, a atras simpatia celorlaiti copii si sateni, care 1-au primit ca pe cineva apropiat "pentru ca Budulea nu era numai al Taichii, ci si al nostru al tuturora." Era un copil series, care pazea cu strasnicie cimpoaiele tatalui sau, era prietenos si nu se supara pe ceilalti copii.
Dat la scoala la îndemnurile învatatorului, el castiga prin inteligenta si harnicia sa inima dascalului ("dascalul nu tinea la nimeni mai mult ca la dansul") si devine cel mai exigent dintre monitori ("atat de strasnic ca el nu mai era nici unul"). Cu rabdare si întelegere îi ajuta pe scolarii mai mid sa descopere tainele alfabetului. S-a împrietenit cu naratorul, desi era mai mic decat el si i-a devenit ocrotitor si model în seriozitate si întelepciune: "din copil neastamparat ce eram, ma facui baiat asezat si întelept ca dansul". 
Hutu reprezenta un model, un refugiu si un sprijin de nadejde pentru prietenul sau mai mic: "Mergeam dar totdeauna cu el, de el ascultam totdeauna si la dansul cautam scapare cand eram napastuit."
Prin întreaga sa purtare si seriozitate l-a convins pe dascalul Claita sa insiste pe langa Budulea ca sa-1 trimita la scoala la oras. Pentru ca nu se putea duce în straie taranesti, învatatorul i-a dat niste haine vechi si peticite. Neobisnuit cu aceste haine, baiatui mergea cu mainile departate de trup, ca nu cumva sa-si uzeze manecile si pantalonii. Era impresionat si emotional de faptui ca purta hainele învatatorului; "si-1 treceau fiorii cand se gandea ca acum el însusi le poarta si se strica."
Stiind ca dispune de mijioace modeste, el îsi accepta cu demnitate saracia, aratandu-se harnic si ascultator, ajutandu-si gazda, pe Lenca Liuchici pentru a reduce din cheltuieli. Chiar daca se culca pe jos, pe o saltea de paie adusa de tatal sau de acasa, el nu s-a plans niciodata. Apreciind eforturile parintelui sau, care facea toate sacrificiile ca el sa urmeze o scoala la oras, Hutu s-a aratat acelasi copil harnic si serios, calm si calculat, straduindu-se sa-i faca pe ceilalti sa fie multumiti de el. Toate treburile pe care le facea în gospodaria Lencai si la piata nu-l împiedicau sa fie un elev bun la învatatura si sa-1 ajute astfel pe tatal sau sa plateasca mai putin gazdei.
El s-a dovedit a fi un copil cuviincios si revazandu-si mama, dupa zece ani, s-a dus sa-i sarute mana, fara sa-i reproseze nimic. Strangand în sufletul sau sensibil dragostea
si bucuria revederii, a început sa planga împreuna cu mama sa. care îl finea in brate si
îl saruta. Rareori si-a tradat emotia, aratand celorlalti ca are o fire calma si interiorizata,
fiind totdeauna stapan pe sine: "numai Hutu venea asezat si cu pasii masurati în urma
noastra, ca si cand n-ar sti de ce e vorba."; "Hutu însa nici nu mergea iute [...] precum
a asteptat zece ani ca sa o vada, mai putea astepta înca cinci minute."
Plin de sarguinta si perseverent, Hutu a studiat mult, aratandu-si dragostea de carte si - prin reusita sa în viata - a împlinit visul parintilor de a avea "un fecior la scolile cele mari", dar si speranta dascalului Claita de a reveni în satul natal si de a contribui la
propasirea oamenilor. Chiar daca nu a ajuns dascal asa cum spera inimosul sau învatator
("oamenii cei mari alesi trebuie sa fie dascali"), el a devenit în satul sau un preot iubit si
respectat de toata lumea, muncind cu daruire si pasiune în folosul oamenilor.
Forta sa morala, bunatatea si modestia lui au atras întotdeauna admiratia, respectul si simpatia tuturor, inclusiv a naratorului, care îsi aminteste de el cu prietenie sincera ca
despre Budulea "al nostru al tuturora". Dragostea si respectul fata de parinti, fata de dascalul Claita care îi purtase de grija de cand era scolar fac din Hutu un model demn de urrnat.