Careva are eseul la Baltag+citate?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
Stăpâne, stăpâne,
Mai chiamă ş‑un câne…
I. Romanul începe cu o legendă: îndată după facerea lumii, Dumnezeu „a pus rânduială” diferitelor neamuri: ţiganilor „să cânte cu cetera”, nemţilor le‑a „dat şurubul” etc. Moldovenii de la munte au sosit, cu cererea lor, la urmă („– Am întârziat, Prea Slăvite, căci suntem cu oile şi cu asinii. Umblăm domol; suim poteci oable şi coborâm prăpăstii. Aşa ostenim zi şi noapte; tăcem, şi dau zvon numai tălăncile. Iar aşezările nevestelor şi pruncilor ne sunt la locuri strâmte între stânci de piatră. Asupra noastră fulgeră, trăsneşte şi bat puhoaiele. Am dori stăpâniri largi, câmpuri cu holde şi ape line.”) astfel încât Domnului nu i‑au rămas prea multe ca să le dea („Dragi îmi sunteţi, dar n‑am ce vă face. Rămâneţi cu ce aveţi. Nu vă mai pot da într‑adaos decât o inimă uşoară ca să vă bucuraţi cu al vostru. Să vă pară toate bune; să vie la voi cel cu cetera; şi cel cu băutura; şi s‑aveţi muieri frumoase şi iubeţe.”). Legenda o spunea Nechifor Lipan, cioban „foarte priceput la meşteşugul oieritului”, din munţii Tarcăului, de lângă apa Moldovei, cioban care plecase, toamna, la Dorna ca să cumpere oi şi care nu revenise la timp. Fiul său, Gheorghiţă, era plecat cu turmele la apa Jijiei, unde le dusese pentru a le lăsa la iernat, iar acasă au rămas Vitoria Lipan, soţia lui Nechifor, şi Minodora, fiica lor.
În casa din sat, viaţa decurge normal: Minodora, tânără aflată la vârsta măritişului, primeşte o carte poştală cu versuri de dragoste de la fiul dascălului din sat, dar Vitoria nu acceptă ideea relaţiei dintre cei doi tineri, căci nu dorea ca fiica ei să‑şi schimbe starea socială, modul de viaţă. Cu toate acestea, femeia oierului are un vis rău, îşi vede bărbatul „călare, cu spatele întors cătră ea, trecând spre asfinţit o revărsare de ape.”.
Mai chiamă ş‑un câne…
I. Romanul începe cu o legendă: îndată după facerea lumii, Dumnezeu „a pus rânduială” diferitelor neamuri: ţiganilor „să cânte cu cetera”, nemţilor le‑a „dat şurubul” etc. Moldovenii de la munte au sosit, cu cererea lor, la urmă („– Am întârziat, Prea Slăvite, căci suntem cu oile şi cu asinii. Umblăm domol; suim poteci oable şi coborâm prăpăstii. Aşa ostenim zi şi noapte; tăcem, şi dau zvon numai tălăncile. Iar aşezările nevestelor şi pruncilor ne sunt la locuri strâmte între stânci de piatră. Asupra noastră fulgeră, trăsneşte şi bat puhoaiele. Am dori stăpâniri largi, câmpuri cu holde şi ape line.”) astfel încât Domnului nu i‑au rămas prea multe ca să le dea („Dragi îmi sunteţi, dar n‑am ce vă face. Rămâneţi cu ce aveţi. Nu vă mai pot da într‑adaos decât o inimă uşoară ca să vă bucuraţi cu al vostru. Să vă pară toate bune; să vie la voi cel cu cetera; şi cel cu băutura; şi s‑aveţi muieri frumoase şi iubeţe.”). Legenda o spunea Nechifor Lipan, cioban „foarte priceput la meşteşugul oieritului”, din munţii Tarcăului, de lângă apa Moldovei, cioban care plecase, toamna, la Dorna ca să cumpere oi şi care nu revenise la timp. Fiul său, Gheorghiţă, era plecat cu turmele la apa Jijiei, unde le dusese pentru a le lăsa la iernat, iar acasă au rămas Vitoria Lipan, soţia lui Nechifor, şi Minodora, fiica lor.
În casa din sat, viaţa decurge normal: Minodora, tânără aflată la vârsta măritişului, primeşte o carte poştală cu versuri de dragoste de la fiul dascălului din sat, dar Vitoria nu acceptă ideea relaţiei dintre cei doi tineri, căci nu dorea ca fiica ei să‑şi schimbe starea socială, modul de viaţă. Cu toate acestea, femeia oierului are un vis rău, îşi vede bărbatul „călare, cu spatele întors cătră ea, trecând spre asfinţit o revărsare de ape.”.
mirunicaioana0708:
Nu ma lasă sa îl pun pe tot
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Engleza,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Biologie,
9 ani în urmă