Castelul din Ciucea rezumat!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Povestea Castelului începe din anii 1900
Explicație:
Domeniul unde se afla acum Castelul a fost cumpărat de Octavian Goga în octombrie 1920, cu un contract semnat la Budapesta şi contrasemnat la Bucureşti. A costat 280.000 de coroane. În 1919, poetul primeşte o scrisoare de la văduva poetului Ady Endre, care-i spune că ar fi o mângâiere sufletească dacă îi cumpără zestrea pe care o are de la tatăl său. În contextul acesta s-a făcut vânzarea muzeului, iar poetul a achitat în urma actului de vânzare-cumpărare, cu bani luaţi de la Banca Agrară din Cluj.
În timpul vizitei la Ciucea făcută de poet în compania lui Alexandru Hodoş, redactorul şef al revistei sale, „Ţara noastră” şi a Veturiei, aici au găsit – după cum se confesează văduva poetului – nişte încăperi fără uşi şi fără geamuri, „totul era o ruină”. L-a întrebat pe Goga – dezamăgită de privelişte – la ce-i trebuie moşia fetei lui Boncza, văduva lui Ady Endre, însă poetul îi răspunde: „Chestiunea nu se pune aşa. Niciodată nu se refuză o văduvă, cu atât mai mult că-i văduva unui prieten de-al meu. Iar de aceea am să-i cumpăr zestrea lui Czinska, şi de-ar fi să o dau cadou cuiva”. În 15 ianuarie 1921 se căsătoreşte cu Veturia şi „tânăra” familie începe refacerea domeniului, în 1922. „În 1927 se încheie lucrările şi aici trebuie menţionat că se împrejmuieşte domeniul cu zid de piatră, se etajează şi măreşte „clădirea-castel”. Această clădire a fost numită „castel” de către ciuceni după ce-a fost ridicat de Boncza la sfârşitul veacului al XIX-lea, pentru că avea două turnuri crenelate. Ady stătuse aici împreună cu tânăra lui soţie doar doi ani, între 1915 – 1917, în plin Război Mondial, dar acesta se retrage la Budapesta şi moare în anul 1919. „Casa Albă” şi „Casa Ady” rămân neschimbate, compartimental şi arhitectural şi aici poetul cumpără în anul 1923 de la Cultul Reformat şi partea de sus a incintei, împreună cu clădirea-mănăstire aparţinând Ordinului Ursulinelor”. Relevante în acest sens sunt următoarele însemnări din jurnalul Veturiei: „Când m-a adus soţul meu la Ciucea mi-am dat seama că mă aflu în faţa propriului meu mormânt. Spun asta dându-mi seama cât este aici de lucru”. Şi Veturia a fost cea care s-a ocupat de refacerea domeniului, cu meşteri, poetul fiind prins în activităţile publice: conducător şi publicist la revista „Ţara noastră”, membru în şase guverne, ultima parte a vieţii ca prim-ministru.