cat mai repede un rezumat la Luptele cu gigantii legendele olimpului
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Zeus cel chipeş şi puternic crescu mare şi voinic. El se răzvrăti împotriva tatălui său şi-l sili să readucă la lumină pe copiii înghiţiţi. Cronos scoase unul câte unul pe zeii prunci, frumoşi şi strălucitori. Ei porniră lupta împotriva lui Cronos şi a titanilor pentru stăpânirea lumii.
Lupta fu crâncenă. Copiii lui Cronos ocupară culmile înaltului Olimp. De partea lor trecură şi câţiva titani, mai întâi titanul Okeanos şi fiica acestuia Stix, cu copiii ei – Avântul, Puterea şi Biruinţa.
Lupta pusese în primejdie soarta zeilor din Olimp. Vrăjmaşii lor – titanii – erau puternici şi de temut. Dar lui Zeus îi veniră în ajutor ciclopii. Aceştia îi făuriră tunetele şi fulgerele, pe care Zeus le arunca asupra titanilor.
Lupta intrase în al zecelea an, dar biruinţa nu înclina nici de o parte, nici de alta. În cele din urmă, Zeus se hotărî să elibereze din adâncurile pământului pe uriaşii Hecatonheiri, cei cu câte o sută de braţe, şi îi chemă în ajutor. Înfricoşători şi uriaşi ca munţii, aceştia ieşiră din străfundurile pământului şi se avântară în luptă. Ei rupeau din munţi stânci întregi şi le aruncau în titani. Gemea întreg pământul, văzduhul vuia, totul se cutremura. Până şi Tartarul se zguduia din pricina acestei lupte. Zeus dezlănţuia unul după altul fulgere orbitoare şi tunete asurzitoare. Pârjolul cuprinsese tot pământul, mările clocoteau, iar fumul şi duhoarea se întinseseră pretutindeni.
În cele din urmă, puternicii titani dădură înapoi. Puterile îi părăsiră şi fură înfrânţi. Olimpienii îi ferecară şi-i zvârliră în întunecatul Tartar, să zacă acolo în bezna veacurilor. La porţile de aramă ale Tartarului, cu neputinţă de sfărâmat, se aşezară de strajă Hecatonheirii, cei cu câte o sută de braţe, veghind ca nu cumva titanii să scape din împărăţia întunericului veşnic. Domnia titanilor asupra lumii luă sfârşit.