cateva cuvinte desepre autorul mircea eliade ..si as dori rezumatul "la tiganci" de mircea eliade ..va rog frumos
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
6
Mircea Eliade se inscrie printre marile personalitati enciclopedice ale culturii romane interbelice. Gratie lui, occidentul si lumea intreaga a putut face cunostinta cu spiritualitatea poporului roman. Cititorul aflat in fata operei coplesitoare a lui Mircea E, isi poate pune pe drept cuvant intrebarea: cum a fost posibila acestui "uomo universale" care a facut cunoscut lumii intregi puterea creatoare a poporului roman? Iata raspunsul: aceasta aparitie a fost posibila pe de o parte datorita geniului, talentului autorului, pe de alta parte acest lucru se datoreaza contextului social-istoric, in care s-a format si s-a exprimat Mircea E.
In functie de incliderea fictiunii in naratiune, proza lui M.E. cuprinde mai multe tipuri de romane:
- romanul realist, social-istoric si politic (Intoarcere din rai, Huliganii)
- romane, unde se experimenteaza disponibilitatile eroticomistice ale individului ( Maitreyi, Izabel si apele diavolului, Nunta in cer, Lumina care se stinge)
- romane care-si extrag materia din folclorul roman ( Sarpele, Domnisoara Cristina)
- romane scrise de dupa razboi, precum si nuvelele: La tiganci, Mantuleasa, si romanul : Noaptea de sanziene.
LA TIGANCI
Nuvela reprezinta capodopera nuvelistica al lui M.E. A fost scrisa la Chicago si publicata in Bucuresti in volumul: La tiganci si alte povestiri.
Contine 8 episoade care reprezinta etape distincte ale aventurii lui Gavrilescu, profesor de pian, barbat in varsta de 49 de ani.
Nuvela este de fapt o alegorie a mortii, in ea asistam la pendularea eroului intre real si ireal, intre viata si moarte.
Este cunoscut faptul ca, M.Eliade, cand facea exercitii de scurtare a somnului, in clasa a 5-a liceala, a cunoscut o stare amnezica limitata. Se pare ca nuvela isi are izvorul din aceasta experienta personala a autorului. Nuvela. alaturi de alte scrieri de dupa razboi, abunda in elemente fantastice si simboluri, precum si in experiente paranormale.
Realitatea este ca, naratiunea este simpla, fara nimic spectaculos in ea, insa vorbele banale dintr-o data capata aici sensuri simbolice.
La inceputul nuvelei facem cunostinta cu un episod introductiv, plasat in lumea cotidiana, normala a eroului, dupa care urmeaza 3 episoade la tiganci, tot 3 la numar, iar jocul propus de acestea este un joc simbolic de initiere care inseamna o trecere printr-un labirint de la viata spre moarte.
Aceste 3 episoade sunt urmate de alte 3 episoade: in lumea exterioara "anormala", dezorganizata, ca apoi in final reintoarcerea la tiganci sa fie echivalenta cu plecarea definitiva "dincolo".
Aceasta pendulare al lui Gavrilescu intre real si ireal se realizeaza in mod dialectic, care poate fi explicat astfel:
- realul cotidian (calatoria cu tramvaiul, discutia purtata aici), care reprezinta cotidianul normal
- intrarea in gradina umbroasa a casei tigancilor reprezinta pentru el intrarea intr-un mediu ireal, unde retraieste drama vietii sale, esecul sau in dragostea pentru Hildegard si, esecul sau social, ca n-a reusit sa devina decat un biet profesor de pian,
- revenirea la real din nou, dar de data aceasta la un real modificat: drumul parcurs invers cu tramvaiul pe strada Preoteselor ne convinge ca eroul este proiectat iarasi cu multi ani in urma; persoanele cautate nu se mai gasesc la adresa respectiva, iar cand se intoarce la propria adresa, afla ca el este dat disparut de 12 ani. Urmeaza apoi singura solutie: intoarcerea la tiganci, care de data aceasta reprezinta lunga calatorie impreuna cu fiinta iubita dincolo, de unde nu mai exista cale de intoarcere.
In nuvela lui Mircea E, intalnim mai multe simboluri:
- simbolul calatoriei
- cifra trei: reprezentate prin cele trei femei, care initiaza acel joc eroticomistic, care nu sunt altceva decat semnele mortii; cele trei camere diferit mobilate, colorate, ne amintesc de labirintul cunoasterii
- amnezia este uitarea, iar uitarea simbolizeaza moartea.
Autorul apeleaza deci la simboluri, care izvorasc din conceptia sa asupra mecanismelor mitului. In aceasta nuvela deci, ca si in romanul Sarpele, universurile paralele se preteaza unui joc al translatiilor.
In nuvela nu trebuiesc cautate imagini care echivaleaza cu reprezentari concrete, pentru ca totul se petrece ca in vis.
In functie de incliderea fictiunii in naratiune, proza lui M.E. cuprinde mai multe tipuri de romane:
- romanul realist, social-istoric si politic (Intoarcere din rai, Huliganii)
- romane, unde se experimenteaza disponibilitatile eroticomistice ale individului ( Maitreyi, Izabel si apele diavolului, Nunta in cer, Lumina care se stinge)
- romane care-si extrag materia din folclorul roman ( Sarpele, Domnisoara Cristina)
- romane scrise de dupa razboi, precum si nuvelele: La tiganci, Mantuleasa, si romanul : Noaptea de sanziene.
LA TIGANCI
Nuvela reprezinta capodopera nuvelistica al lui M.E. A fost scrisa la Chicago si publicata in Bucuresti in volumul: La tiganci si alte povestiri.
Contine 8 episoade care reprezinta etape distincte ale aventurii lui Gavrilescu, profesor de pian, barbat in varsta de 49 de ani.
Nuvela este de fapt o alegorie a mortii, in ea asistam la pendularea eroului intre real si ireal, intre viata si moarte.
Este cunoscut faptul ca, M.Eliade, cand facea exercitii de scurtare a somnului, in clasa a 5-a liceala, a cunoscut o stare amnezica limitata. Se pare ca nuvela isi are izvorul din aceasta experienta personala a autorului. Nuvela. alaturi de alte scrieri de dupa razboi, abunda in elemente fantastice si simboluri, precum si in experiente paranormale.
Realitatea este ca, naratiunea este simpla, fara nimic spectaculos in ea, insa vorbele banale dintr-o data capata aici sensuri simbolice.
La inceputul nuvelei facem cunostinta cu un episod introductiv, plasat in lumea cotidiana, normala a eroului, dupa care urmeaza 3 episoade la tiganci, tot 3 la numar, iar jocul propus de acestea este un joc simbolic de initiere care inseamna o trecere printr-un labirint de la viata spre moarte.
Aceste 3 episoade sunt urmate de alte 3 episoade: in lumea exterioara "anormala", dezorganizata, ca apoi in final reintoarcerea la tiganci sa fie echivalenta cu plecarea definitiva "dincolo".
Aceasta pendulare al lui Gavrilescu intre real si ireal se realizeaza in mod dialectic, care poate fi explicat astfel:
- realul cotidian (calatoria cu tramvaiul, discutia purtata aici), care reprezinta cotidianul normal
- intrarea in gradina umbroasa a casei tigancilor reprezinta pentru el intrarea intr-un mediu ireal, unde retraieste drama vietii sale, esecul sau in dragostea pentru Hildegard si, esecul sau social, ca n-a reusit sa devina decat un biet profesor de pian,
- revenirea la real din nou, dar de data aceasta la un real modificat: drumul parcurs invers cu tramvaiul pe strada Preoteselor ne convinge ca eroul este proiectat iarasi cu multi ani in urma; persoanele cautate nu se mai gasesc la adresa respectiva, iar cand se intoarce la propria adresa, afla ca el este dat disparut de 12 ani. Urmeaza apoi singura solutie: intoarcerea la tiganci, care de data aceasta reprezinta lunga calatorie impreuna cu fiinta iubita dincolo, de unde nu mai exista cale de intoarcere.
In nuvela lui Mircea E, intalnim mai multe simboluri:
- simbolul calatoriei
- cifra trei: reprezentate prin cele trei femei, care initiaza acel joc eroticomistic, care nu sunt altceva decat semnele mortii; cele trei camere diferit mobilate, colorate, ne amintesc de labirintul cunoasterii
- amnezia este uitarea, iar uitarea simbolizeaza moartea.
Autorul apeleaza deci la simboluri, care izvorasc din conceptia sa asupra mecanismelor mitului. In aceasta nuvela deci, ca si in romanul Sarpele, universurile paralele se preteaza unui joc al translatiilor.
In nuvela nu trebuiesc cautate imagini care echivaleaza cu reprezentari concrete, pentru ca totul se petrece ca in vis.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Engleza,
8 ani în urmă
Engleza,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă