Question

Caută informatii despre plantele si animalele cultivate in zona ta.
(Timișoara)

Answer 1

Spaţiile verzi ale Timişoarei – de la flora spontană la amenajările peisagere
 
Cu toate că Timişoara se caracterizează printr-o diversitate redusă a condiţiilor fizico-geografice, iar climatul edificat pe un fond temperat continental cu influenţe submediteraneene manifestă un număr restrâns de microclimate locale, intervenţiile antropice s-au soldat cu evidente implicaţii în dispunerea solurilor şi a vegetaţiei.

Intervenţia omului asupra învelişului vegetal s-a manifestat încă de la începuturile activităţii sale economice, astfel că starea actuală a solurilor şi a vegetaţiei este o rezultantă a interacţiunii dintre factorii naturali şi cei antropici.

Din punct de vedere fitogeografic, Timişoara aparţine provinciei geobotanice central - europene, puternic influenţată de vecinătatea provinciei geobotanice sud – europene.

Astfel, elementele floristice naturale au obârşii geografice diferite: europene, euroasiatice, boreale, balcanice, mediteraneene, ilirice, la care pot fi adăugate o serie de plante endemice.

În provinciile istorice româneşti, amenajarea grădinilor a suferit diferite influenţe. În Transilvania şi Banat, de exemplu, datorită legăturilor cu Viena şi Budapesta, au fost la modă parcurile franceze. Pe când în Moldova şi Ţara Românească s-au amenajat grădini de tipul celor italiene, cele două state având legături cu Veneţia. După cucerirea otomană, grădinile de aici capătă un caracter oriental. Factorii care au contribuit la dezvoltarea grădinăritului în Transilvania au fost emigranţii şi catolicismul (care folosesc flori şi plante ornamentale în desfăşurarea slujbelor şi procesiunilor sale), scria arhitectul Rică Marcus, în cartea „Parcuri şi grădini în România",

În acest sens, cercetările floristice referitoare la Timişoara  au fost publicate de către Fr. Griselini (1779) care, aflat între 1774 – 1777 în Banatul Timişoarei a ţinut să informeze în cele XXI de scrisori despre numeroasele aspecte care i-au reţinut atenţia în această străveche provincie românească. În cea de-a XII-a scrisoare, Fr. Griselini face o descriere amănunţită a cadrului natural, a reliefului, a izvoarelor şi râurilor care-l străbat, a naturii solului şi a vegetaţiei etc.

În prezent, preocupările specialiştilor şi ale autorităţilor locale se înscriu în contextul internaţional pentru “dezvoltare durabilă a aşezărilor urbane”, iniţiativa Primăriei Municipiului Timişoara pentru a realiza conceptul strategic de dezvoltare economico-socială, având drept obiectiv general aplicarea măsurilor de reabilitare, conservare şi protecţie a mediului, prin realizarea unui program de măsuri şi obiective în domeniul spaţiilor verzi şi a unui management corespunzător factorilor de mediu biotici şi abiotici.

La sfârşitul sec. XX, 52% din populaţia totală a globului locuia în zone urbane. Suprafaţa acestora la nivel planetar este de aproximativ 1%. În aceste regiuni, interacţiunea dintre om şi mediul natural este foarte intensă, crescând vulnerabilitatea mediului natural în faţa dezvoltării urbane.

Urbanizarea mediului reprezintă un fenomen asociat inerent dezvoltării societăţii, conducând în timp, la instalarea şi agravarea unor efecte negative majore: degradarea mediului natural, dispariţia unor ecosisteme, diminuarea numerică şi/sau dispariţia ireversibilă a unor specii vegetale şi animale, perturbarea şi fragilizarea echilibrelor naturale până la nivelul plantelor, alienarea populaţiei, prin ruperea tot mai pronunţată de natură şi supunerea la stres social, economic şi la factori de stres chimici şi fizici generaţi de sursele de poluare.

Plantaţiile de arbori şi arbuşti în Timişoara au apărut ca o necesitate.

Există etape istorice privind apariţia şi evoluţia plantaţiilor de arbori şi arbuşti în Timişoara.
            - Etapa iniţială: Primele zone cu arbori plantaţi în Timişoara au apărut odată cu primele stabilimente importante ale oraşului ca o reacţie de a crea zone de minim confort şi perdele – filtru pentru mirosul neplăcut al mlaştinilor din apropiere.
            Reputaţia Timişoarei de oraş al parcurilor şi grădinilor îşi are explicaţia în vechea obişnuinţă a locuitorilor urbei de a planta arbori, arbuşti şi flori într-o regiune dominată de mlaştini întinse, de suprafeţe mari, acoperite periodic de apele revărsate din Bega şi Timiş. Microclimatul creat astfel era singurul mod de a avea un aer purificat şi de a îmbunătăţi condiţiile generale de viaţă.
            - Etapa de sistematizare/canalizare/reconstrucţie a oraşuluidupă înlăturarea ocupaţiei turceşti a prevăzut primele parcuriîn jurul reşedinţelor oficialităţilor, primele aliniamente stradale cu arbori,din considerente estetice, precum şi păduri în jurul oraşului.