Limba română, întrebare adresată de muntyanum, 9 ani în urmă

cautati in dexionar cuvintele (ce inseamna ) : codru , troiene , a goni , viscol , carare , cofee


muntyanum: daca gasedstgi este
Avram11: Nu gasesc
an4ikmd: ai scris corect ultimul cuvint?
Avram11: Eu da,tu nu ai scris corect al doilea cuvant
an4ikmd: am pus la singular
an4ikmd: troiene este la plural
an4ikmd: daca cauti in dex, vei gasi la singular
Avram11: Da,dar eu nu am pus intrebarea si Muntyanum
an4ikmd: ok, scuze
an4ikmd: dar sa stiti ca in dictionar cuvintul se gaseste la numarul singular

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de dancea29
2
codru-padure mare,deasa.
troiene-gramada mare de zapada ,aduse de vint
a goni-a fugi dupa cineva,a fugari,a alunga
viscol-vint puternic,insotit de ninsoare sau lapovita
carare-drum ingust care se poate umbla numai cu piciorul
coffe-bautura

muntyanum: cofee , dar nu cofe
dancea29: am corectat
Răspuns de an4ikmd
0
CÓDRU, codri, s. m. 1. Pădure (mare, deasă, bătrână). ◊ Loc. adv. Ca în codru = nestingherit, fără să-i pese de nimeni și de nimic; foarte tare. 2. Bucată mare de pâine, de mămăligă etc. – Lat. *quodrum (= quadrum).

TROIÁN1, troiene, s. n. 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ P. gener. Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu șanț de apărare. [Pr.: tro-ian] – Probabil din sl. trojanŭ.

TROIÁN2, -Ă, ^troieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Troiei, privitor la Troia, originar din Troia. ◊ Calul troian = a) uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) fig. mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S. m. și f. Locuitor al Troiei. [Pr.: tro-ian] – Troia (n. pr.) + suf. -ean.
 
GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din sl. goniti.

VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. – Et. nec.

CĂRÁRE, cărări, s. f. 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Lat. carraria.


Cafeaua este o băutură de culoare neagră ce conține cofeină și care se obține din boabe de cafea prăjite și măcinate.

an4ikmd: coroana? :)
Alte întrebări interesante