Question

Ce am invatat din revedere Mihai Eminescu??

Answer 1

 Revedere
 - ComentariuMihai Eminescu
Poezia "Revedere"
 de Mihai Eminescu
 a fost publicata in revista "Convorbiri literare", la 1 octombrie1879, desi fusese scrisa cu cativa ani inainte.La baza poeziei, stau doinele culese de poet in peregrinarile sale prin tara, in care codrul este simbolal regenerarii vesnice. Fiind opoezie de maturitate, Eminescu exprima o noua modalitate de abordare a folclorului, imbogatind-o siinnobiland-o cu profunde idei filozofice.Tema ilustreaza vremelnicia si perisabilitatea omului in contrast cu perenitatea naturii, simbolizata decodrul vesnic, altfel spus, conditia efemera, de muritor a omului este in antiteza cu eternitateauniversului.Ideea exprima melancolia si tristetea poetului pentru viata trecatoare a omului si admiratia pentruvesnicia naturii.Semnificatia titlului. Titlul sugereaza bucuria reintalnirii poetului cu un prieten de care i-a fost dor,cuvantul avand, din punct de vedere semantic, rezonante afective, implicand totodata si sensul descurgere a timpului.Structura compozitionala. "Revedere" este o elegie filozofica, in care meditatia, reflectia asupratimpului este elementul de referinta care domina intreaga poezie. Timpul filozofic are la Eminescudoua valente, de aceea s-ar putea defini ca bivalent: individual, care marcheaza prin scurgerea saimplacabila si ireversibila conditia omului muritor si universal, care semnifica eternitatea, vesniciaproprie numai Universului.Compozitional, poezia este structurata in forma dialogata si pe doua planuri distincte: unul uman sicelalalt al naturii si patru secvente lirice corespunzatoare celor doua intrebari si celor doua raspunsuri,ale poetului si, respectiv, ale codrului.Secventa intai. Poezia incepe printr-o intrebare adresata direct de catre poet, codrului personificat, incare se simte intimitatea tonului, sentimentul de dragoste pentru acesta, precum si bucuria revederii,concretizata prin diminutivele care sugereaza un ton familiar: "- Codrule, codrutule, / Ce mai faci,dragutule". Ideea timpului este sugerata de sintagma metaforica "multa lume am imbiat", cu sensulscurgerii unei perioade lungi de vreme, in care poetul s-a simtit departe de cei dragi.Urmatoarea strofa reprezinta raspunsul codrului, formulat in acelasi stil popular, incepand cu ointerjectie specifica: "- Ia, eu fac ce fac de mult", ideea trecerii timpului fiind sugerata aici desuccesiunea anotimpurilor principale: "Iarnaviscolu-1 ascult,/ [] Vara doina mi-o ascult". Trainicia siforta de rezistenta a naturii este data de asprimea gerului in timp de iarna -"Iarna viscolu-1 ascult /Crengile-mi rupandu-le, / Apele-astupandu-le, / Troienind cararile / Si gonind cantarile;"-, iar armoniaafectiva perfecta dintre om si natura este ilustrata prin bucuria codrului la auzul doinelor populare:"Vara doina mi-o ascult/ [] implandu-si cofeile, / Mi-o canta femeile.".Secventa lirica urmatoare este o intrebare retorica a poetului, in care conceptul filozofic al timpuluieste sugerat deosebit de expresiv: "Vreme trece, vreme vine", trecerea ireversibila a timpuluiinsemnand pentru natura o regenerare permanenta, o continua intinerire: "Tu din tanar precum esti /Tot mereu intineresti". Poezia capata aici sensuri filozofice profunde, iar codrul, ca simbol pentrunatura, devine un simbol al intregului Univers.