Question

ce atitudine are învățatorul atunci când toți ceilalți elevi incep sa rada de colegul lor ? prima zi de școală de Cezar Petrescu​

Prima zi de școală
după Cezar Petrescu
Este prima zi de școală. Clopoțelul a sunat deschiderea școlii și în comuna Ponoarele. Tânărul învățător Nicolae Apostol intră în clasă, emoționat. Patruzeci de suflete, elevi din toate clasele primare, îl întâmpină într-o liniște desăvârșită, încremeniți în băncile vechi de lemn.
— Bună dimineața, copii! spune vesel Nicolae Apostol.
Nimeni nu scoate un sunet. „De ce nu răspund? Nu știu? Le e frică?“, se întreabă, în gând, învățătorul. Apoi continuă încrezător:
— Să facem cunoștință! Mă numesc Nicolae Apostol. Acum vreau să vă cunosc și eu numele.
Se îndreaptă spre un băiat mărunțel, cu privirea în pământ, din banca întâi. Îi prinde bărbia și îi ridică ușor capul, apoi îl privește în ochi cu blândețe. Copilul nu avea nimic încăpățânat în privire, numai un fel de sfială sălbatică.
Cu o forțare care părea că i-a sleit glasul, băiatul răspunse încet:
— Culiță.
— Ei, hai, băiatule! Vezi? Nu te bat, nu te mănânc. Răspunde frumos: cum te cheamă? insistă învățătorul.
— Culiță… zice băiatul, cu glas abia șoptit.
— Și mai cum? continuă tânărul învățător.
— Culițăăă… răspunde băiatul dintr-o suflare.
— Să vedem altfel, încearcă învățătorul. Cum îl cheamă pe tatăl tău?
— Gheorghe, rostește Culiță, într-un oftat.
— Bine, Gheorghe! Dar cum îi mai zic oamenii, ca să-l deosebească de ceilalți Gheorghe din sat? întreabă învățătorul.
— Colțun! Așa ne spune nouă… precizează sfios Culiță.
— Asta voiam eu să știu. Așadar pe tine te cheamă Culiță, adică Nicolae Gheorghe Colțun. Acum te voi întreba și tu îmi răspunzi: Nicolae Gheorghe Colțun. Ai înțeles?
Culiță repetă cu fidelitate, aproape strigând:
— Tu îmi răspunzi Nicolae Gheorghe Colțun.
Elevii izbucnesc în râs. Învățătorul privește cu severitate spre băncile de unde au pornit râsetele, dar nu găsește tărie să dojenească vinovații. El simți toți ochii aceia tineri îndreptați asupra lui. Un fluid de viață, stătea în puterea sa să-i îndrepte spre soare și spre curățenie, spre înțelegerea binelui, a cinstei, a progresului, cu tot ce-i poate dărui învățătura de carte. Apoi se întoarce către alți elevi mai mari.
— Pe tine cum te cheamă?
— Toader Chihaia, din clasa a treia primară, comuna Ponoarele.
— Foarte bine. Dar pe tine?… Dar pe tine?
Toți răspund corect.
— Dar pe tine? îl întreabă din nou pe Culiță.
— Nicolae Gheorghe Colțun, din clasa întâi, comuna Ponoarele.
— Bravo! Stai jos!
Învățătorul cuprinde cu ochii toată încăperea scundă și întunecoasă, unde se aflau înghesuite, în bănci, atâtea suflete tinere. El încearcă să le pătrundă firea după înfățișare, oprindu-și privirea la fiecare, ca să vadă ce răsunet își găseau cuvintele lui. Zâmbește. „Sunt neștiutori, dar isteți. Trebuie să-i scot la lumină!“

dau coroana

Answer 1

Răspuns:

invatatorul avea o atitudine severa ,dar totusi si blanda in acelasi timp,dorind sai aduca pe calea cea buna