Ce caz articol articol functia sintatica are substantivul in zare
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Morfologia este partea gramaticii care studiază modificarea formelor cuvintelor în cursul comunicării.
Este de două feluri:
flexibilă = care își schimbă forma după gen, număr, caz, persoană, timp, diateză, mod ( substantivul, adjectivul, articolul, numeralul, pronumele, verbsul );
neflexibilă = care nu își poate schimba forma: adverbul, prepoziția, conjuncția, interjecția.
Vom discuta despre SUBSTANTIV care este o parte de vorbire FLEXIBILĂ care denumește ființe, fenomene ale naturii, stări sufletești, acțiuni, lucruri, în general fiind cunoscute ca obiecte.
Felurile:
comune = care denumesc obiecte de același fel ( ex: oraș );
proprii = care denumesc anumite ființe sau lucruri ( ex: Alexandra );
simple ( ex: elev );
compuse (ex: Floarea-Soarelui );
colective = care au formă de singular și înțeles de plural ( ex: roi );
a) trei genuri:
masculin: unu - doi;
neutru: un - două;
feminin: o - două;
b) două numere:
singular = când se denumește doar un singur obiect ( ex: carte, masă, om, ploaie, scaun, băiat );
plural = când se denumesc mai multe obiecte ( ex: cărți, ploi, oameni, mese, băieți, scaune );
Unele substantive au numai forme de singular și se numesc defective de plural ( ex: miere, zori, aur, fasole, var, foame, sete, secară, câlți ), iar altele au numai formă de plural și se numesc defective de singular ( ex: Bucegi, bulgi, făină, tăieței ).
c) cinci cazuri:
Nominativ: întrebările ” cine și ce ? ”
subiect: Elevul scrie pe caiet.
↓
( cine scrie pe caiet ? );
nume predicativ: Prietenul meu este inteligent.
atribut substantival apozițional: Sora mea, Sara, a luat premiul întâi la concursul de geografie.
Acuzativ: întrebările ” pe cine, ce, pentru cine, pentru ce, prin cine, prin ce, cu cine, cu ce, de cine, de ce, de la cine, de la ce, când, până unde, cât ? ”
nume predicativ: Casa lor este de cărămidă portocalie.
atr. subst. prepozițional: Mobila de bucătărie este de culoare albă.
complement direct: Citesc o nuvelă.
complement prepozițional: M-am gândit la mama prietenului meu.
complement de agent: Cartea este citită de copil.
complement circumstanțial de loc: Plecăm la mare.
complement circumstanțial de mod: Mănânc cu po.ftă dulciurile.
complement circumstanțial de timp: După ploaie iese soarele.
complement circumstanțial de scop: Învață pentru note mari.
complement circumstanțial de cauză: A murit de bătrânețe. Mor de frică.
Genitiv: ” al, a, ai, ale cui ? ”
atr. subst. genitival: Mirosul cozonacului este plăcut.
↓
( al cui miros este plăcut ? )
nume predicativ: Frumusețea este a naturii.
atr. subst. prepozițional: Manifestația contra fumatului a strâns multă lume.
atribut apozițional: Citesc operele dramaturgului român, ale lui Ion Luca Caragiale.
complement indirect: Complotează împotriva surorilor.
complement circumstanțial de loc: În spatele casei se află o piscină.
complement circumstanțial de timp: Se învăța mai mult pe vremea bunicilor voștri.
complement circumstanțial de scop: Se pregătește în vederea plecării.
complement circumstanțial de cauză: Din cauza supărării a adormit.
Dativ - ” cui ? ”
complement indirect: Bunicul i-a dăruit Ioanei o săniuță.
↓
( cui a dăruit bunicul o săniuță ? )
complement circumstanțial de mod: Lucrează contrar normelor de protecția muncii.
nume predicativ: Orarul este conform regulilor deja propuse.
complement circumstanțial de loc: Stai locului !
atribut substantival: Glorie eroilor noștri ( neamului ) !
atribut apozițional: Suntem recunoscători profesoarei noatre de matematică, doamnei Enache.
Vocativ - NU are funcție sintactică.
Substantivele care se află în cazul vocativ se separă, prin virgulă, de restul propoziției:
Ioane, vino la mine !
Vino, Ioane, acasă !
Maria, treci aici !
Forma pe care o ia un substantiv în diferite cazuri se numește declinare.
Locuțiunea substantivală = reprezintă grupuri de cuvinte care au sensuri unitare ale substantivelor.
de exemplu: aducere-aminte, băgare de seamă, părere de rău se comporta la fel ca substantivul.
Explicație: Sper ca te-am ajutat.
Salut!
- în zare = funcție sintactică de circumstanțial de loc exprimat prin substantiv comun simplu, număr singular, gen feminin, caz acuzativ, însoțit de propoziția simplă "în", nearticulat.
Ar fi trebuit să pui si contextul să văd dacă e bine, asa nu prea sunt sigur pe mine..
- Să ne reamintim:
Funcțiile sintactice
— cazul nominativ:
- subiect: cine? ce?
- nume predicativ: cine este? Ce este? cum este?
- atribut apozitional: care? Ce fel de?
— cazul acuzativ:
- complement direct: pe cine/ce?
- complement indirect: despre cine/ce? cu cine/ce? la cine/ce? pentru cine/ce?
- circumstanțial de loc: unde? de unde până unde? încotro?
- circumstanțial de timp: când? de când până când? cât timp?
- circumstanțial de mod: cum? în ce fel? în ce mod?
- complement de agent: de către cine?
- atribut prepozițional: care? ce fel de?
- nume predicativ: cine este? Ce este? cum este?
— cazul dativ:
- complement indirect: cui?
- circumstanțial de mod: cum? în ce fel? în ce mod?
- atribut prepozițional: care? ce fel de?
- nume predicativ: cine este? Ce este? cum este?
— cazul genitiv:
- atribut genitival: al/a/ai/ale cui?
- circumstanțial de loc: unde? de unde până unde? încotro?
- atribut prepozițional: care? ce fel de?
- nume predicativ: cine este? Ce este? cum este?
- circumstanțial de timp: când? de când până când? cât timp?
— cazul vocativ:
- NU ARE FUNCTII SINTACTICE
Sper ca ți-am fost de ajutor=)
Succes la școală!