Ce este accentul?
Exemple,definiție
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Bună!
Accentul este partea de cuvânt care se pronunță mai accentuat . Accentul se utilizează în toate limbile.
✿ Exemple ✿
popór
măséa
debarà
màsă
Răspuns de
2
Accentul reprezinta pronunțare mai intensă, mai accentuata sau pe un ton mai înalt etc. a unei silabe sau litere din alfabet dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic.
Accentul poate să apară într-un cuvânt, formă gramaticală (corp fonetic lexico-gramatical) sau într-o propoziție (corp fonetic sintactic). Mai jos exemplificarea celor două situații:
móbilă (substantiv) vs. mobílă (adjectiv) vs. mobilắ (formă verbală la timpul perfect)
El și ea sunt prieteni. (și-conjuncție neaacentuată) vs. El a întârziat, dar și ea a ajuns mai târziu. (și-adverb de întărire accentuat)
Din exemplele anterioare se observă că accentul este liber, adică poate să cadă pe oricare dintre silabele cuvintelor:
accent pe ultima silabă: cân-ta, co-vor, șco-lă-resc
accent pe penultima silabă: cân-tă, co-voa-re, șco-lă-reas-că
accent pe antepenultima silabă: cân-te-ce, re-pu-bli-că, ro-man-ti-că
înainte de antepenultima silabă: ve-ve-ri-țe, ve-ve-ri-țe-le; doc-to-ri-ță, doc-to-ri-țe-le
Un alt aspect, care se observă în exemplele de mai sus, este că libertatea accentului permite diferențierea cuvintelor, a formelor gramaticale, chiar dacă acestea au un număr identic de silabe și de sunete-tip.De regulă, cuvintele au o singură silabă accentuată, dar există și situații particulare în care cuvintele prezintă două accente sau niciunul. Două accente, unul principal și unul secundar pot fi întâlnite în cuvintele polisilabice compuse. Cuvintele fără accent sunt monosilabice, precum formele pronumelor personale (îl, o, îi, le), care se și numesc forme neaccentuate.
Accentul poate să apară într-un cuvânt, formă gramaticală (corp fonetic lexico-gramatical) sau într-o propoziție (corp fonetic sintactic). Mai jos exemplificarea celor două situații:
móbilă (substantiv) vs. mobílă (adjectiv) vs. mobilắ (formă verbală la timpul perfect)
El și ea sunt prieteni. (și-conjuncție neaacentuată) vs. El a întârziat, dar și ea a ajuns mai târziu. (și-adverb de întărire accentuat)
Din exemplele anterioare se observă că accentul este liber, adică poate să cadă pe oricare dintre silabele cuvintelor:
accent pe ultima silabă: cân-ta, co-vor, șco-lă-resc
accent pe penultima silabă: cân-tă, co-voa-re, șco-lă-reas-că
accent pe antepenultima silabă: cân-te-ce, re-pu-bli-că, ro-man-ti-că
înainte de antepenultima silabă: ve-ve-ri-țe, ve-ve-ri-țe-le; doc-to-ri-ță, doc-to-ri-țe-le
Un alt aspect, care se observă în exemplele de mai sus, este că libertatea accentului permite diferențierea cuvintelor, a formelor gramaticale, chiar dacă acestea au un număr identic de silabe și de sunete-tip.De regulă, cuvintele au o singură silabă accentuată, dar există și situații particulare în care cuvintele prezintă două accente sau niciunul. Două accente, unul principal și unul secundar pot fi întâlnite în cuvintele polisilabice compuse. Cuvintele fără accent sunt monosilabice, precum formele pronumelor personale (îl, o, îi, le), care se și numesc forme neaccentuate.
Alte întrebări interesante
Geografie,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă