Question

ce este aceea planeta joviala

Answer 1

Patru uriaşi care trăiesc în spaţiu înghit, o dată la cîteva mili­oane de ani, sateliţii care le dau tîrcoale. O fac fără remuşcări, fără menajamente. Sateliţii se nasc şi mor în preajma celor patru planete colosale din galaxia noastră, supranumite şi planete jovian – Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.
Dintre cele opt planete ale sistemului nostru solar, patru se evidenţiază prin mărimea lor colosală şi prin structura lor compoziţională. Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun sînt planete fără compoziţie solidă. Jupiter, de exemplu, conţine 90% hidrogen şi 10% heliu şi urme de metan, apă, amoniac şi “piatră”. Ima­ginile captate de telescoape şi transmise marelui public prezintă, de fapt, straturile superioare de nori aflate în atmosfera acestor planete gigant. Regele galaxieiCea mai mare planetă din sistemul nostru solar este Jupiter. Cu un diametru de circa 11 ori mai mare decît al Terrei şi un volum de 1.300 de ori mai mare decît al planetei noastre, Jupiter este regele incontestabil al galaxiei noastre şi al patrulea obiect de pe cer ca strălucire, după Soare, Lună şi Venus. Situată la aproximativ 778.330.000 de kilometri distanţă de Soare şi avînd diametrul de 142.984 de kilometri şi masa de 1.900 x 1027 kilograme, această planetă se roteşte în jurul Soarelui în 12 ani tereştri. Potrivit oamenilor de ştiinţă – Jupiter a fost vizitat, începînd cu 1973, de navetele Pioneer 10, Pioneer 11, Voyager 1, Voyager 2 şi Ulysses, iar în prezent este orbitat de sonda spaţială Galileo –, planeta este formată dintr-un nucleu solid, în cantitate de 10-15 mase pămîntene. Acest miez este acoperit cu hidrogen metalic lichid (gaz care nu poate exista decît la presiuni de peste patru milioane de bari). Interesant este faptul că stratul de hidrogen metalic lichid (format din electroni şi protoni ionizaţi, ca în interiorul Soarelui, dar la temperaturi mai mici), care ar putea conţine urme de heliu şi de gheaţă, este un conducător electric şi reprezintă sursa cîmpului magnetic al planetei. La suprafaţă, Jupiter este acoperit de un amestec de gaze şi lichide formate, în principal, din hidrogen molecular obişnuit, precum şi urme de metan, apă, dioxid de carbon, amoniac şi alte molecule simple. Cercetătorii spun că cea de-a cincea planetă de la Soare este formată din 86% hidrogen şi 14% heliu, o compoziţie similară cu cea a Solar Nebula, din care s-a format sistemul nostru solar. Date fiind toate aceste caracteristici, Jupiter poate fi considerat un sistem planetar în miniatură. Prin desco­perirea de către Galileo Galilei şi Simon Marius, în 1610, a celor patru mari sateliţi ai lui Jupiter (Io, Europa, Ganymede şi Callisto, cunoscuţi ca “sateliţii galileeni”), lumea avea să afle că, undeva în spaţiu, există un centru de mişcare aparent necentrat pe Pămînt. Acesta a fost un punct major în favoarea teoriei heliocentrice de mişcare a planetelor a lui Nicolaus Copernic.
Una dintre cele mai cunoscute caracteristici ale planetei este celebra pată roşie de mărimi considerabile (12.000 x 25.000 kilometri) de pe suprafaţa lui Jupiter. Ea a fost observată prima dată în urmă cu aproximativ trei secole. Pata este suficient de mare să cuprindă două Pămînturi. Obervaţiile în infrarosu şi direcţia de rotaţie a planetei arată că este vorba de o regiune cu presiune înaltă, acoperită cu nori mult mai înalţi şi mai reci decît cei din zonele înconjurătoare. Structuri similare au fost observate şi pe Saturn şi Neptun. Nu se cunoaşte modul în care astfel de structuri rezistă aşa de mult în timp. Mastodontul cu ineleFratele mai mic al lui Jupiter, Saturn, a doua planetă ca mărime din sistemul nostru solar, are o orbită mai excentrică (0,0565) decît cea a lui Jupiter (n.r.: excentricitatea măsoară cît de circulară este orbita unei planete sau a unui satelit. În cazul lui Jupiter, excentricitatea este de 0,0487). Saturn, planeta cu inele, este formată în special din particule de gheaţă, dar şi dintr-o cantitate relativ redusă de resturi şi praf. Are o formă de sferoid aplatizat, turtit la poli; se roteşte în jurul Soarelui în 29,457 de ani tereştri şi prezintă benzi paralele cu ecuatorul. O particularitate a acestei planete constă în faptul că densitatea ei este mai mică decît cea a apei, atmosfera superioară a planetei este mai puţin densă, iar miezul corpului ceresc are o densitate superioară celei a apei. Saturn este unică în sistemul solar prin vortexurile sale polare, cu temperaturi mai ridicate. Ca şi fraţii săi mai mari, Saturn este format dintr-un nucleu solid şi foarte fierbinte, acoperit de un strat gros de hidrogen metalic lichid şi de unul de hidrogen molecular. Îl diferenţiază însă de Jupiter faptul că atmosfera saturniană este mai “mofturoasă” – furtunile de pe suprafaţa planetei au ciclicitate de aproximativ 30 de ani, prima de acest fel fiind observată în 1876. O altă particularitate a planetei cu inele constă în existenţa unor vortexuri polare cu temperaturi mai ridicate, fenomenul acesta fiind unic în sistemul nostru solar.