Ce este descrierea literara si descrierea stintifica ?? Exemple
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Bună! ʕ•́ᴥ•̀ʔっ
- Descrierea este modul de expunere prin intermediul căruia sunt prezentate aspectele generale sau particulare ale unui cadru, fenomen, obiect, personaj etc. Spre deosebire de narațiune, care impune ideea de dinamic, de mișcare, descrierea presupune aspectul static al noțiunilor. Față de narațiune, care utilizează numeroase verbe, în general de mișcare, descrierea uzează de numeroase substantive și adjective, folosind puține verbe, în majoritate de stare.
- În funcție de aspectul pe care îl creionează, descrierea poate fi :
- de tip tablou, dacă surprinde caracteristicile unui cadru
- de tip portret, dacă prezintă trăsăturile fizice și / sau morale ale unui personaj ( unei persoane ). Descrierea de tip portret este și o modalitate directă de caracterizare a personajelor. Descrierile în care autorul ( naratorul, personajul ) se referă la el însuși se numește autoportrete.
- Ca și narațiunea, descrierea poate fi literară sau nonliterară ( științifică ).
- În textul literar, descrierea presupune discursul la persoanele I și a III - a , prezența elementelor de expresivitate, utilizarea verbelor la imperfect ( mai rar la prezent ), posibilitatea de valorificare a tuturor registrelor stilistice. Descrierea literară poate apărea în versuri ( pastelul ) sau în proză.
- În textul nonliterar ( științific ), discursul este obiectiv, la persoana a III - a, descrierea surprinde aspecte reale, demonstrabile, este utilizat registrul standard și cel neologic al limbii, se preferă timpul prezent al indicativului. Descrierea științifică se face doar în proză.
- În textul narativ, descrierea poate să apară :
- în incipit, unde conturează cadrul desfășurării evenimentelor sau/și portrete ale personajelor;
- în interiorul textului, atunci când se schimbă cadrul, ori apar noi personaje, creând o pauză în desfăşurarea epică şi având drept efect apariţia unei tensiuni de aşteptare benefică pentru receptor;
- la final, unde prezintă, de obicei, revenirea la starea de echilibru, ca urmare a finalizării conflictului.