Ce este neologismul?
si exemple!!
ce este fonetica?
si exemple!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lor[1][2][3][4][5][6][7][8].
Unii autori includ în obiectul foneticii și factorii suprasegmentali ai vorbirii (accent, intonație etc.), de care se ocupă, în această viziune, o ramură a sa, fonetica suprasegmentală, mai cunoscută cu denumirea „prozodie”[1][8][9]. Studierea factorilor suprasegmentali este unul din aspectele prin care fonetica depășește nivelul elementar constituit de sunet. O mai face și prin studierea influențelor dintre sunete (asimilație, disimilație etc.) sau a formării silabelor[8].
Prin fonetică se înțelege uneori și acel domeniu al unei limbi care include sunetele sale și factorii săi prozodici, pe lângă gramatică și lexic[1].
Obiectul foneticii s-a precizat odată cu apariția unei discipline înrudite, fonologia[10], numită și „fonetică funcțională”, care distinge sunetele de foneme. Fonetica studiază partea materială a sunetelor și a factorilor suprasegmentali, întreaga varietate a realizărilor concrete ale acestora condiționate individual sau pozițional, independent de funcția lor în comunicare și de nivelul structural la care apar (cuvânt, limita dintre cuvinte, propoziție, frază etc.), deci excluzând raportul dintre acestea și semnificația lor lingvistică. În schimb fonologia se ocupă de ele din perspectivă funcțională, aceea de a distinge semnificații, fonemele fiind invariante, reprezentante abstracte ale unor sunete care constituie variante ale lor, numite alofone[1][5][8].
Ca și lingvistica, fonetica poate fi generală sau a unei anumite limbi[1][4][5], aceasta din urmă fiind uneori numită „fonetică aplicată”[5].
Răspuns:
Neologism: denumește o unitate lexicală nouă în limbă, rezultat al unui mijloc intern de îmbogățire al vocabularului, împrumutată dintr-o limbă străină
ex: computer, marketing
Fonetica: este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii
ex Vocale: a, e, i, o, u, ă, â, î
Consoane: b, c, d, f, h, j, k, l, m, n, p, q, r, s, s, t, t, v, w, x, z, y
Semivocale: e, i, o, u
Diftong(vocala+vocala): caine, nou, stea, oameni, piatra, broasca
Triftong(semivocala+semivocala+vocala sau semivocala+vocala+semivocala): creioane, vuiau, aripioare
Hiat(vocala-vocala): po-e-zi-e(i-e), bi-o-lo-gi-e(i-e), tot-dea-u-na(a-u)
Silaba(e usor la silaba): romana=ro-ma-na, pat=pat, scoala=scoa-la
Explicație: