Ce este pajiștea( caracteristici ).
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
În România, pajiștile s-au format în două moduri principale:
În mod natural – în Dobrogea, Moldova și Câmpia de Vest există pajiști care pot fi considerate habitate naturale spontane (ecosisteme cu vegetație climax). Aici, din cauza factorilor micro sau macroclimatici – cel mai adesea din lipsa apei – pădurile nu se pot dezvolta în condiții naturale. Există anumite pajiști montane la altitudini de peste 2000 de metri, acolo unde nu se pot dezvolta păduri în mod natural datorită temperaturilor scăzute, acestea sunt însă mai ales comunități deschise formate din vegetație de tufărișuri pitice și plante cu creștere globuloasă. Trăsătura caracteristică a pajiștilor naturale primare este că rămân pajiști fără nici o intervenție umană, adică nu se împăduresc natural.
Ca urmare a activităților umane – Majoritatea pajiștilor s-au dezvoltat și au fost menținute prin intervenție umană. Fără amenajare continuă, acestea se împăduresc datorită proceselor ecologice naturale. Când omul și-a schimbat modului de viață și s-a transformat din vânător-culegător în agricultor (cultivarea plantelor, creșterea animalelor), în urmă cu 6.000 de ani, a tăiat păduri pentru a obține terenurile necesare pentru activități agricole. Din cauza activităților umane, de-a lungul a mii de ani s-au format habitate de pajiști care acum găzduiesc o viață sălbatică unică, reprezentând habitate esențiale ale ecosistemului și componente cruciale ale ciclului biologic.
Pajiștile secundare s-au dezvoltat și în urma intervențiilor umane indirecte, de exemplu în urma reglementărilor fluviale care au condus la indisponibilitatea locală a apei. Așa s-au dezvoltat pajiștile de pe solurile saline şi alcaline, de ex. în urma reglementării Dunării.
Chiar și astăzi putem asista la formarea pajiștilor, adică cazurile în care pe terenurile agricole abandonate încep să se formeze pajiști datorită proceselor de succesiune.
Fauna sălbatică a pajiștilor
De-a lungul mileniilor, datorită pășunatului și a cosirii, pajiștile create de om și-au dezvoltat propriile habitate unice, cu o mulțime de specii de plante și animale care sunt distribuite în prezent exclusiv pe aceste pajiști și care s-au adaptat încet la condițiile existente.
Flora pajiștilor românești este deosebit de diversă, unele dintre acestea dețin recorduri europene la numărul speciilor inventariate. Avem zone în care s-au găsit peste 200 de specii de plante pe 100 m2, chiar și 80 de specii pe doar 1 m2!
Aproximativ un sfert din speciile de plante pe cale de dispariție și aproape o treime din insecte au o legătură strânsă cu pajiștile. Majoritatea speciilor de fluturi apar exclusiv în aceste habitate și pot supraviețui doar pe plantele gazdă specifice din aceste habitate. Pajiștile găzduiesc o varietate de mamifere mici care reprezintă surse trofice esențiale pentru păsările răpitoare.
Deși majoritatea păsărilor răpitoare periclitate cuibăresc pe arbori în habitate forestiere, acestea se hrănesc de obicei pe pajiști, cum este și cazul acvilei țipătoare mici. Alte păsări precum ciocârlia de câmp sau cristelul de câmp, de asemenea o specie periclitată, nu numai că se hrănesc, dar și cuibăresc aici.
Importanța pajiștilor
Cea mai cunoscută valoare a pajiștilor este iarba de pe ea, folosită de om ca nutreț de foarte mult timp, prin cosire sau prin pășunat.
Pajiștile oferă însă multe alte servicii ecosistemice. Au un rol foarte important în hrănirea albinelor și a altor insecte importante pentru agricultură. Rolul pajiștilor în activitățile de recreere este din ce în ce mai apreciat, iar acum în pandemie acest lucru este conștientizat mai mult.
În ultimii ani se clarifică importanța pajiștilor în lupta împotriva schimbărilor climatice. Rolul lor în acest sens poate fi împărțit în două grupuri: sunt importante datorită capacității lor de sechestrarea a dioxidului de carbon din aer și în reducerea efectelor schimbărilor climatice, adică au rol în asigurarea rezilienței ecosistemelor.
Rolul pajiștilor în captarea și stocarea gazelor cu efect de seră
În ultimii ani, mai multe studii au dovedit că capacitatea pajiștilor de sechestrare a carbonului rivalizează cu cea a pădurilor. Unele studii au arătat că pajiștile sunt mai stabile pe termen lung în captarea carbonului deoarece pădurile sunt din ce în ce mai expuse la incendii din cauza secetei. Pădurile din California, de exemplu, au devenit eliminatoare nete de carbon în ultimii ani datorită frecvenței tot mai mari a incendiilor forestiere.
Multe regiuni ale planetei au fost împădurite fără cercetări prealabile în scopul protecției climei, dar de multe ori au rezultat fenomene exact opuse. În Chile, pădurile plantate din cauza cotelor de emisii nu extrag carbonul net. În Ungaria, pădurile plantate pe dune de nisip continentale au cauzat secete mari în sol, în plus, produc secete și în zonele mai depresionare, astfel încât efectul lor, în general, nu este deloc favorabil.
Răspuns:
Loc acoperit cu iarbă (măruntă și deasă), folosită ca nutreț sau pentru pășunat.
Pajistea este un loc linistit in care animalele pot manca iarba si sta in natura fara a fi disturbate de anumite evenimente
Explicație:
Sper ca te-am ajutat