Question

ce este religia politeistă

Answer 1

      Religia este credinţa în supranatural, sacru sau divin, şi codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile si instituţiile asociate cu această credintă. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane.

Cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, dupa Cicero) fie din (re-ligio - a lega , a reconecta, a reface legatura cu Dumnezeu). Religia poate fi definită  ca un sistem bazat pe încercările oamenilor de a explica universul si fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeităţi sau alte forte supranaturale, sau ca un sistem de căutare a scopului sau întelesului vieţiii. În mod obişnuit, religiile evolueaza din/catre mitologie si au drept caracteristici necesitatea credinţei si un mod specific de a gândi si a acţiona pe care credincioşii sunt îndemnaţi să le respecte. Religile creştine scocotesc cuvântul "religie" ca "legătura liberă si constientă a omului cu Dumnezeu".
    Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolică a unei încrederi în existenţa unei realităţi absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Această încredere este credinţa. Ea permite omului să se orienteze în chestiunea marilor întrebări ale vieţii şi dă omului un sens existenţei sale care depăşeşte viaţa sa biologică.

          Politeism este un termen care provine din limba greacă (πολυθεός , format din πολύς "mulţi" şi θεός "zeu") însemnând "mulţi zei" sau "mulţi dumnezei". Sunt considerate politeiste acele religii care nu sunt monoteiste.

   Termenul "politeism" s-a născut în lumea iudeo-creştina, fiind folosit pentru prima oara de Filon din Alexandria, pentru a descrie religia grecilor în comparaţie cu cea iudeo-creştină. O dată cu raspândirea creştinismului în bazinul mediteranean şi în Europa, non-creştinii şi non-iudeii erau incluşi în termenul "neamuri", termen folosit la început de către iudei pentru a-i desemna pe non-iudei. Jean Bodin relansează în anul 1580 folosirea termenului.

      Unii politeişti susţin că zeii sau dumnezeii sunt fiinţe distincte şi separate, dar se poate crede într-un principiu unficator, aici fiind inclus acel principiu "unul" al platoniştilor. Alţi politeişti consideră multitudinea divinităţilor lor ca fiind o reprezentare a unei mai mari unităţi divine; nu un dumnezeu personal, ca in religiile monoteiste, ci o realitate pluralistă a divinului.

     Religiile politeiste nu îşi pun problema originii lumii şi a creaţiei; lumea, în cea mai mare parte a ei, este eternă, avandu-şi, probabil, originea într-un haos primordial, prin intervenţia mai mult sau mai puţin evidentă a zeilor ea ajungând să arate aşa cum este astăzi.