ce este verbul și cum îl găsim într-o propoziti exemplu și tot ce este de știut despre verbva roggg mâine dau doua teste la ro
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi. Tot în categoria verbelor intră și o serie de alte cuvinte care, deși nu exprimă acțiunea propriu-zisă îndeplinită de subiect, din punct de vedere morfologic se comportă identic. Astfel, există verbe care exprimă existența sau starea (a fi, a sta), recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare (a primi, a auzi), o transformare (a crește, a dispărea) etc.
Termenul verb vine în românește din franțuzescul verbe, cu același sens, și care la rîndul lui provine din latinescul verbum (cuvînt, verb). Romanii au preluat noțiunea din grecește, unde rhema avea același sens.
Datorită importanței sale în comunicare, verbul este una dintre cele două părți de vorbire prezente în toate limbile, cealaltă fiind substantivul. În multe limbi, inclusiv limba română, cele mai scurte propoziții corecte gramatical și cu sens de sine stătător sunt cele care conțin un verb.[1]
Verbul este o parte de vorbire flexibilă care exprimă în general acțiuni ale persoanelor/obiectelor (Mihai mănâncă. Ioana citește.). Celelalte verbe pot indica: stări ale obiectelor (Mașina stă în parcare), posesia unui obiect de către alt obiect (Vasile are o carte. Cartea are multe pagini.), necesitatea acțiunilor sau a obiectelor (Trebuie să mănânc. Îmi trebuie o mașină.), posibilitatea de face anumite acțiuni (Pot să cânt la pian.), voința sau dorința unei persoane de a face o acțiune (Vreau să merg la film., Doresc o prăjitură.).
Atunci când se doreștenumirea unui verb se folosește forma verbală, nepersonală a acelui verb, numită infinitiv. Prin urmare se spune verbul a fi, a mânca, a fi, a vedea, a merge etc.
După capacitatea verbului de a forma singur predicatul, verbele se împart în: verbe predicative – au înțeles de sine stătător și verbe nepredicative – nu au înțeles de sine stătător. Verbele nepredicativ sunt de două feluri:verbe auxiliare și verbe copulative.
În funcție de persoană verbele pot fi: verbe personale – prezintă forme pentru toate persoanele și verbe impersonale – acțiunea nu poate fi atribuită unei persoane.
În funcție de sunetul sau grupul de sunete care alcătuiesc terminația verbului la infinitiv, verbele pot fi: de conjugarea I, conjugarea a II-a, conjugarea a III-a, conjugarea a IV-a.
CONJUGAREA ICONJUGAREA A II-ACONJUGAREA A III-ACONJUGAREA A IV-A-aa mânca
a lucra
a alerga
a cânta-eaa tăcea
a ședea
a vedea
a plăcea-ea face
a crede
a duce
a pune-i, -îa citi
a veni
a hotărî
a coborî
! ATENȚIE ! Următoarele verbe sunt de conjugarea I: a crea, a procrea, a recrea, a agrea, a veghea,a învenunchea.
Verbul își schimbă forma în funcție de următoarele categorii gramaticale: diateză, mod, timp, persoană și număr. Categoriile gramaticale specifice verbului sunt: diateza, modul și timpul.
În limba română verbul are trei diateze: activă, reflexivă și pasivă.
Modurile verbului se împart în moduri personale (predicative) și nepersonale (nepredicative). Cele personale își schimbă forma după persoane și sunt patru la număr: modul indicativ, modul conjunctiv, modul condițional-optativ, modul imperativ. Modurile impersonale nu-și schimbă forma după persoane și sunt formate din: modul infinitiv, modulparticipiu, modul gerunziu, modul supin.
Explicație:
Sper că te-am ajutat
Explicație:
Salut!
Verbul este partea de vorbire flexibila care denumește o actiune, o stare sau existenta.
Exista forme verbale personale si forme verbale nepersonale!
Formele verbale personale - au persoana și numar; acestea mai au functia sintactia de PREDICAT.
Formele verbale personale arr 4 moduri: Indicativ, Conjunctiv, Conditional-Optativ si Imperativ.
Indicativul:
Prezent - vobesc, vorbesti, vorbeste, vorbim, vorbiti, vorbesc.
Trecut- are 4 forme.
Perfect Compus:
Am Vorbit
Ai vorbit
A vorbit
Am vorbit
ati vorbit
Au vorbit
Imperfect:
Vorbeam
Vorbeai
Vorbea
Vorbeam
Vorbeati
Vorbeau
Perfect Simplu:
vorbii
vorbiși
vorbi
vorbirăm
vorbirăți
vorbiră
Viitor standard : Voi vorbi, vei vorbi, va vorbi, vom vorbi, veti vorbi, vor vorbi.
viitor anterior: Voi fi vorbit, Vei fi vorbit, Va fi vorbit, Vom fi vorbit, Veti fi vorbit, vot fi vorbit.
Viitor the limbă vorbită: Eu o sa vorbesc, Tu o sa vorbesti. Eu am sa virbesc, Tu ai sa vorbesti. Eu oi vorbi. Ei o vorbi.
Viitor in trecut: Aveam sa vorbesc, aveai sa vorbesti, avea sa vorbeasca, aveam sa vorbeasca, aveati sa vorbiti, aveau sa vorbeasca
Modul Conjunctiv (să)
Prezent - Sa vorbesc, sa vorbesti
Perfect: Sa fi vorbit, sa fi vorbit
Modul conditional-optativ( o dorinta. )
as, ai, ar, am, ati, ar + infinitiv
prezent- As vorbi, Ai vorbi
Perfect: As fi vorbit, Ai fi vorbit.
Modul Imperativ - doar la persoana a 2-a.
o porunca, un idnem, o rugaminte.
Vorbeste! Vorbiti! Nu vorbi! Nu vorbiti!
FORME VERBALE NEPERSONALE - NU AU PERSOANA, NU AU NUMAR, NU AU FUNCȚIE SINTACTICA DE PREDICAT.
- Au functie sintactica de subiect, atribut, complement, nume predicativ.
Modul Infinitiv (a...)
Prezent- A vorbi/ A nu Vorbi
De la infinitiv stabilim conjugariile:
Conjugarea I: a
Conjugarea II: ea
Conjugarea III: e
Conjugarea IV: i
Conjugarea V: î
Modul Gerunziu: -ind -ând
Vorbind / Nevorbind ; Vazand/Nevazand.
Modul Participiu (-s , -t )
Vorbit, Vorbita, Vorbite/ Nevorbit.
Modul supin(la, de, pentru + participiu)
De vorbit / De nemaivazut
Atat m-am incadrat in timpul pe care il am, te am ajutat cu formele verbale. succes!