Question

ce înseamnă aritmetice

Answer 1

ARITMÉTIC, -Ă, aritmetici, -ce, adj. 2. Care aparține aritmeticii (1), privitor la aritmetică. – Din fr. arithmetique, lat. arithmeticus. 
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTIC, -Ă, aritmetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a matematicii care se ocupă cu proprietățile elementare ale numerelor raționale. ♦ Manual de aritmetică (1). 2. Adj. Care aparține aritmeticii (1), privitor la aritmetică. – Din fr. arithmétique, lat. arithmeticus. 
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTICĂ, aritmetici, s. f. 1. Parte a matematicii care se ocupă cu proprietățile elementare ale numerelor raționale ♦ Manual de aritmetică (1). – Din fr. arithmetique, lat. arithmeticus. 
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTIC, -Ă, aritmetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a matematicii care se ocupă cu proprietățile elementare ale numerelor raționale ♦ Manual de aritmetică (1). 2. Adj. Care aparține aritmeticii (1), privitor la aritmetică. – Din fr. arithmetique, lat. arithmeticus. 
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalinkaritmétic adj. m., pl. aritmétici; f. aritmétică, pl. aritmétice 
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalinkaritmétică s. f., g.-d. art. aritméticii 
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTICĂ s. (MAT.) (înv., în Bucov.) comput. 
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aritmetică; propriu aritmeticii. Calcul ~. Progresie ~că. /<fr. arithmétique, lat. arithmeticus 
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTICĂ ~ci f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor și al operațiilor ce se pot efectua cu ele. [G.-D. aritmeticii] /<lat.arithmetica, germ. Arithmetik 
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTIC, -Ă adj. Referitor la aritmetică. [< fr. arithmétique, cf. lat. arithmeticus, gr. arithmetikos]. 
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTICĂ s.f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor și al operațiilor care se pot face cu aceste numere. [Gen. -cii. / < fr.arithmétique, cf. lat. arithmetica, gr. arithmetike < arithmos – număr]. 
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTIC, -Ă I. adj. referitor la aritmetică. II. adv. prin procedee aritmetice. III. s. f. ramură a matematicii care studiază numerele și operațiile ce se pot face cu acestea. (< fr. arithmétique, lat. arithmeticus, gr. arithmetikos) 
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTIC, -Ă, aritmetici, -e, adj. Care aparține aritmeticii, privitor la aritmetică. – Fr. arithmétique (lat. lit. arithmeticus). 
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTICĂ s. f. Parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor. – Fr. arithmétique (lat. lit. arithmetica). 
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTIC, -Ă, aritmetici, -e, adj. Care aparține aritmeticii, care se referă la aritmetică, de aritmetică. Calcule aritmetice. 
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | PermalinkARITMÉTICĂ s. f. Parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor întregi. Domnul Ciolac socotea aritmetica raționată drept cel mai important obiect. SADOVEANU, N. F. 130. Fost-a scris părintelui Duhu... să ne învețe și cîte oleacă de aritmetică, de gramatică, de geografie.CREANGĂ, A. 76. 
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalinkaritmétic adj. m., pl. aritmétici; f. sg. aritmétică, pl. aritmétice 
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o aritmétică s. f., g.-d. art. aritméticii | Adăugată d
Este pe dex