Question

ce inseamna propozitia interogativa

Answer 1

Propoziția interogativă este o comunicare cu un singur predicat prin care se solicită informații (de regulă) și care primește intonația specifică unei întrebări.

La finalul propoziției se pune semnul întrebării („?”):

„Nu îți place matematica?”

„Pe cine inviți de ziua ta?”

„Unde rulează acest film?”

• poate fi afirmativă sau negativă, simplă sau dezvoltată

„Mircea învață?” - afirmativă, simplă

„Nu vii?” - negativă, simplă

„Unde îți construiești casa?” - afirmativă, dezvoltată

„De ce nu citești poezii?” - negativă, dezvoltată

• poate fi propoziție independentă sau propoziție principală într-un enunț interogativ.

„Vii cu mine la cinema?” - independentă

„Vii cu mine la cinema ¹/ când va rula Avatar? ²/” - P1 principală interogativă

• prin scopul comunicării, se deosebește de propoziția asertivă, imperativă sau exclamativă.

★ Despre tipurile de propoziții poți afla detalii aici:
→ brainly.ro/tema/250678

Clasificarea propozițiilor interogative

– se poate face după anumite criterii, mai importante fiind: încărcătura afectivă care însoțește întrebarea, complexitatea răspunsului așteptat și scopul comunicării.

1️⃣  după încărcătura afectivă care însoțește întrebarea:

• interogativa obiectivă (sau neutră), care solicită o informație, dar fără a exprima vreun sentiment. Ele se termină cu semnul întrebării „?”:

„A plecat Marcel?”
„Nu mergi la cinema?”

• interogativa subiectivă (sau exclamativă), care solicită o informație dar exprimă și un sentiment (uimire, regret ș.a.). Ele se termină cu semnul întrebării și al exclamării  „?!”.

„A plecat Marcel?!”
„Nu mergi la cinema?!”

2️⃣  după complexitatea răspunsului așteptat, propozițiile interogative se pot clasifica în:

• interogativă totală = se poate răspunde cu „da” sau „nu”:

„Ești acasă?”
„Ei au comandat pizza?”
„Mergem în Grecia anul ăsta?”

• interogativă parțială = necesită un răspuns complex.
  Aceste propoziții interogative încep cu un pronume sau adjectiv interogativ („care”, „cine”, „ce”, „cât”), cu un adverb interogativ („când”, „unde”, „cum”) sau cu locuțiunea adverbială „de ce”:

„Unde ești?”
„Cine a comandat pizza?”
„Cum ajungem în Grecia?”
„De ce nu îți place spanacul?”

• interogativă alternativă = solicită o opțiune pentru una din variantele prezentate:

„Vrei apă, suc sau ceai?”
„Comandăm pizza sau sushi?”
„Mergem în Grecia cu mașina ori cu avionul?”

3️⃣  după scopul comunicării, distingem interogativele propriu-zise de diverse alte propoziții structurate ca propoziții interogative, dar care au de fapt un scop asertiv, de informare:

• interogativa propriu-zisă = solicită informații. Vezi toate exemplele de mai sus. Scopul comunicării este obținerea unor informații, ca răspuns la o întrebare.

★ Următoarele tipuri de propoziții interogative nu reprezintă în fapt întrebări, scopul lor nefiind acela de a obține informații, ci de a transmite informații. Ele sunt propoziții interogative pentru că respectă structura și intonația unei propoziții de acest tip.

• interogativa retorică = scopul comunicării este de a informa interlocutorul asupra unui fapt general:

„Comandați voi vreodată pizza?” = „Voi nu comandați niciodată pizza.”
„În ce an nu am fost noi la mare?” = „Noi mergem în fiecare an la mare.”

• interogativa reproș = scopul comunicării este acela de a face un reproș indirect:

„Unde îți sunt bunele maniere?” = „Te comporți necivilizat.”

• interogativa de respingere = scopul comunicării este acela de a respinge afirmația interlocutorului:

„Cum ai fost tu cuminte?” = „Ai fost obraznic.”

• interogativa de amenințare = scopul comunicării este acela de a amenința interlocutorul:

„Îți mai dau eu vreodată bani de buzunar?” = „Nu-ți mai dau niciodată bani de buzunar.”