Ce înseamnă verb auxiliar?
Răspunsuri la întrebare
Verbul auxiliar nu poate forma singur predicat.
In limba romana verbele auxiliare sunt :
a fi , a avea si a vrea.
Verbul a fi ajuta la formarea modurilor : indicativ , conjunctiv , cond-opt si infinitiv la timpurile perfect si viitor anterior .
Verbul a vrea ajuta la formarea modului indicati la timpurile : viitor anterior si simplu.
Verbul a avea ajuta la formarea modurilor indicativ , conjunctiv , cond-opt .Timpurile la care sunt acestea sunt prezent , perfect si viitor popular.
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical plin, dar în anumite contexte devine instrument gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens plin, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Unii lingviști consideră verbe auxiliare și pe cele care exprimă prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context) una din ideile de aspect: începutul, continuarea sau sfârșitul acțiunii.
După unii lingviști, această definiție acoperă numai verbele auxiliare care pot fi numite morfologice, și ei mai includ printre auxiliare și așa-numitele verbe modale care, prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context) exprimă una din ideile de modalitate: necesitate, posibilitate, probabilitate, iminență, voință, dorință etc.