Ce însemna complementul și atributul!!?dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
sunt niste parti de propozitie. Complementul de obicei raspunde la intrebarile : unde? cand? cum? de cine? ce ? despre cine? despre ce? de catre cine? de catre ce? cu cine ? cu ce? etc. Atributul raspunde la: ce fel de? care? a/al/ai/ale cui?
Explicație:
Sper ca te-am ajutat!
Complementul direct (CD) exprimă ființa sau lucrul implicat în acțiunea exprimată de un verb tranzitiv la diateza activă, ca obiect asupra căruia se exercită acea acțiune, sau lucrul rezultat din acea acțiune. Exemplu : Citesc un articol.
Unele verbe intranzitive pot primi uneori un CD din sfera semantică a verbului, numit „CD intern”: a dormi somn greu.
Complementul indirect (CI) are mai multe definiții, niciuna suficient de cuprinzătoare, având un caracter eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutului. Una din definițiile sale generale este prin contrast cu cea a complementului direct. Pe când acesta este implicat în acțiune ca obiect asupra căruia se efectuează aceasta, complementul indirect este și el implicat în acțiune, dar ca obiect în legătură cu care se efectuează aceasta. Exemplu: Părinții le-au interzis copiilor să plece în călătorie.
Complementul de agent exprimă autorul real al unei acțiuni, fără să fie subiectul gramatical sau, din punct de vedere pragmatic, tema propoziției. Este calificat în mod tradițional ca „subiect logic”, în opoziție cu „subiect gramatical”. Exemplu: Era o carte citită de toată lumea. Acest tip de complement are o frecvență mai redusă în limbi ca cele din diasistemul slav de centru-sud (bosniacă, croată, muntenegreană, sârbă, prescurtat BCMS), în raport cu româna, de exemplu. Gramaticile lor nici nu-l delimitează ca atare
Complementul circumstanțial este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semantic. Conform definiției tradiționale, acestea exprimă diferite circumstanțe (împrejurări) de realizare a acțiunii, de producere a stării sau a calității: loc, timp, mod, cauză, scop etc.. Numărul de tipuri de complement circumstanțial poate fi diferit de la un autor la altul, în funcție de gradul de detaliere a descrierii semantice
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere. Determinatul atributului poate fi orice parte de propoziție, în afara predicatului verbal.
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere. Determinatul atributului poate fi orice parte de propoziție, în afara predicatului verbal.
Atributul este de rang inferior față de celelalte părți de propoziție. De multe ori poate fi eliminat de pe lângă determinatul său fără ca propoziția să devină incorectă. Exemplu în limba maghiară: Sült kenyeret vettem „Am cumpărat pâine coaptă” → Kenyeret vettem „Am cumpărat pâine”. Există totuși cazuri când atributul nu poate lipsi. Exemplu din limba muntenegreană: Radimo u nemogućim okolnostima „Muncim în condiții imposibile”. *Radimo u okolnostima „Muncim în împrejurări” nu este corect
Bafta ! merit sa primesc o coronita ?:)