Question

Ce relatie este între fiecare sistem în functia de nutritie ?
Ce sisteme intra la fiecare functie si ce organe ?​

Answer 1

Răspuns:

Anatomia omului este studiată în general prin observarea multiplelor și variatelor organe ale corpului. Multe dintre acestea pot fi grupate laolaltă în diferite sisteme, pe baza modului în care unele organe și structurile asociate lor acționează împreună pentru a îndeplini funcțiile specifice ale organismului. In final, toate sistemele – si celulele minuscule care sunt componentele de bază ale tuturor organelor și țesuturilor – sunt implicate în menținerea sănătății și a unei stări de echilibru intern ale organismului în prezența unor factori constant variabili.

  Organismul uman prezintă 3 mari funcţii: functia de relatie, de nutritie si de reproducere.

FUNCŢIA DE RELAŢIE

  Prin această funcţie se realizează legătura între organism şi mediul extern, organismul uman ia cunoştinţa despre realitatea înconjurătoare şi acţionează în consecinţa la diferiţi stimuli din mediul înconjurător.

  Funcţia de relaţie este înfăptuita de către sistemul nervos, endocrin şi locomotor (sistem osos şi muscular).

Analizatorii sunt sisteme morfologice care:

– sesizează prin receptori specifici, modificările din mediul extern şi intern, ce acţionează asupra organismului;

– conduc impulsurile nervoase în ariile corticale corespunzătoare;

– realizează analiza şi sinteza impulsurilor nervoase determinând formarea de senzaţii specifice.

Orice analizator prezintă trei segmente:

– segmentul extern ( periferic ) – receptorii;

– segmentul intermediar – nervii;

– segmentul central – centrii nervoşi.

  Prezentarea detaliata a fiecarui analizator in parte va fi realizat in urmataoarea parte a lucrarii.

FUNCŢIA DE NUTRIŢIE

 

   Această funcţie este realizată de către aparatul respirator, digestiv, circulator (cardiovascular şi limfatic) şi excretor.

Prin functia de nutritie se intelege activitatea prin care organismul prelucreaza si transporta substante: respiratie, hranire, circulatie si excretie.

   II.1. Respiraţia în funcţia de nutriţie

Reprezintă procesul fiziologic prin care la nivelul celulei substanţei organice sunt oxidate rezultând energie.

Respiraţia cuprinde schimburile gazoase dintre organism şi mediu (respiraţie externă), preluarea oxigenului şi eliberarea dioxidului de carbon, precum şi transportul gazelor respiratorii până la nivelul celulelor (respiraţie celulară).

    Schimbul de gaze tisular

Transferul oxigenului din sângele capilar către celule de utilizare are loc printr-un proces de difuziune prin intermediul lichidului interstiţial. Difuziunea gazelor prin endoteliul capilar şi prin membranele celulare depinde de aceiaşi factori care condiţionează difuziunea gazelor la nivelul plămânilor.

Respiraţia celulară propriu-zisă

In funcţie de modul in care este folosit oxigenul, respiraţia poate fi aeroba si anaeroba.

    Organisme anaerobe

Respiraţia anaerobă reprezintă oxidarea parţială a unor substanţe organice, cu formarea tot a unorcompuşi organici, dar şi a CO2 şi cu eliberarea uneicantităţi mici de energieîn lipsa oxigenului din aer.

În continuare vom prezenta câteva tipuri de fermentaţii:

Fermentatia alcoolica →  un proces anaerob prin care glucidele fermentescibile sunt metabolizate prin reacţii de oxidoreducere sub acţiunea echipamentului enzimatic al drojdiei în produşii principali alcool etilic şi CO2.

Fermentatia lactica → proces biologic in care glucidele precum glucoza, fructoza si sucroza sunt convertite in energie celulara, iar metabolitul rezultat este acidul lactic. Reprezintă forma anaerobă a respirației, care are loc în unele bacterii și celule animale, precum celulele musculare, în lipsa oxigenului.

    II.2. Digestia în funcţia de nutriţie

Digestia este un proces chimic. În aparatul digestiv, alimentele sunt descompuse în mici molecule numite substant nutitive. Aceste substanţe sunt transportae de sânge până la celule unde suferă o serie de trasnformari.

Principalele substanţe nutrititive sunt proteinele, lipidele şi glucidele.

În regnul animal cel mai răspândit mod de nutriţie este cel heterotrof şi se realizează prin:

1. Osmoza → hrana lichida difuzează prin toată suprafaţa corpului sau numai prin anumite regiuni, cum se întâmplă în cazul viermilor paraziţi.

2. Fagocitoza →  înglobarea şi introducerea particulelor alimentare în celulă (citoplasmă). Ex: digerarea microoranismelor de către leucocite.

3. Ingerarea alimentelor pe cale bucală specifică animalelor la care se diferenţiază un sistem digestiv la nivelul căruia au loc următoarele procese:

– prelucrarea hranei;

– digestia;

– absortia;

– sinteza substanţelor proprii în celule;