Ce rol a avut apa in modelare plajei
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
nu a avut..............
Răspuns:
Regiunea litorală constituie limita dintre uscat şi mare, supusă în general acţiunii valurilor şi curenţilor marini, reprezentând circa 0,4 % din suprafaţa totală a oceanului. Regiunea litorală include atât zona cu ape puţin adânci, unde prin intermediul valurilor sunt transportate cantităţi importante de sedimente, cât şi zona dinspre uscat, incluzând plajele, falezele şi cordoanele litorale, care sunt afectate direct sau indirect de acţiunea valurilor, mareelor şi curenţilor. Principalul agent de modelare a regiunilor costiere este reprezentat de apa mărilor şi oceanelor, prin formele specifice de mişcare: valuri, maree şi curenţi. Modul de acţiune al valurilor şi curenţilor asupra ţărmului se realizează sub diverse forme: şocul (izbirea), compresia aerului din cavităţi cu dezvoltarea unei anumite presiuni hidrostatice, aspirarea, "bombardarea" cu pietriş şi nisip etc., rezultatul final constituindu-l eroziunea zonei litorale, fenomen cunoscut sub denumirea de abraziune marină. Relieful de abraziune este reprezentat de faleze şi platforme de abraziune. Falezele reprezintă abrupturi care marchează contactul între uscat şi mare şi care au o morfologie determinată de bilanţul dintre procesele marine şi cele subaeriene. Ele variază latitudinal, deosebindu-se faleze: tropicale, a regiunilor deşertice aride, a regiunilor temperate, a regiunilor de la latitudini mari. Dinamic, ele se clasifică în faleze : active (în retragere sau funcţionale), inactive (nonfuncţionale sau care pot fi stabilizate) şi moarte (sau suspendate). Platformele de abraziune reprezintă părţi ale platformelor continentale modelate de apele marine, a căror dezvoltare este direct legată de retragerea falezelor. Acestea au o suprafaţă aproape netedă, uşor convexă, slab înclinată (în mod obişnuit în jur de 1°) având limita dinspre mare fie tranşantă (taluz abrupt în apa adâncă), fie se continuă lin până la aproximativ 10 m sub nivelul apei. Relieful de acumulare costieră este format din plaje, cordoane litorale, câmpii litorale. Plajele se caracterizează prin morfologie distinctă în profil şi în plan. Forma profilului plajei este determinată, în primul rând, de granulometria materialelor constituiente, de tipul mareelor şi de caracteristicile valurilor. Astfel, profilul plajei se poate separa în: plajă înaltă, plajă propriu-zisă şi plajă submersă. Forma în plan a plajelor este dată, în general, de gradul de fragmentare al ţărmului, de tipul valurilor şi modul de refractare a frontului acestora. Se disting : plaje zeta, plaje jumătate-de-inimă, plaje golf-promontoriu, plaje cu cheniere. Cordoanele litorale reprezintă forme de acumulare, cu aspect foarte variat, desfăşurate în cadrul plajelor submarine. După formă şi poziţie, se deosebesc: insule-barieră sau cordoane litorale libere, săgeţi, perisipuri, tombolo, bare etc. Câmpiile tidale mlăştinoase (mud flats sau tidal flats) reprezintă mari forme de acumulare, alcătuite din materiale fine (nisip fin, argilă, mâl), care apar, de obicei, prin colmatarea lagunelor sau a estuarelor.