Limba română, întrebare adresată de elenabratu6661, 9 ani în urmă

Ce sentimente ale eului lirirc fata de padure se desprind din text? Explicati!

Poezie de Alexandru Maedonski- Padurea


elenabratu6661: Uitati versurile:Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă

Un suflet ce iubeşte taina frunzişelor cu umbră dragă

Şi nicăieri nu poţi mai bine de lumea-ntreagă să te pierzi

Decât pe-ngustele potece sub bolţile cu frunze verzi.

Frumos e muntele ce-nalţă spre ceruri fruntea lui semeaţă,

Frumos e câmpul ce se-ntinde ca şi o mare de verdeaţă,

Frumoasă, marea liniştită sau cu talazul răzvrătit,

Însă nimica cu pădurea
elenabratu6661: nu sunt toate... nu merge sa le pun pe toate
vorghian: leam citit,e frumoasa poeziea,sper ca team ajutat....!!!

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de EagleEyes
12

Salut !

  • Poet și prozator, Alexandru Macedonski se remarcă în literatura română prin noutatea tematică și prozodică. Poezia „ Pădurea ” aparține ciclului de versuri „ Psalmi moderni ”, având ca temă generală descrierea unei păduri ce-l impresionează pe autor.
  • Imnul religios sau psalmul este specific vechilor evrei și deasemenea fiecare dintre cele 151 de rugăciuni cuprinse în Cartea XI din Vechiul Testament. Aceștia au fost atribuiți regelui și poetului evreu David și au reprezentat o sursă sigură importantă de inspirație pentru literatura cultă.

Ce sentimente ale eului liric față de pădure se desprin din text ?

Eul liric se simte protejat de Divinitate, Dumnezeu fiind singurul său sprijin spiritual real în această existență. Își exprimă în mod direct sentimentele de iubire, admirație față de natură, bucurie și extaz față de divinitatea verde, universul mereu verde, veșnic al pădurii, al frumuseții absolute. Natura prezentă în poezia a exercitat, de-a lungul timpului, o fascinație permanentă asupra eului liric care s-a aflat mereu în comuniune cu aceasta. Relația dintra natură și ființa umană a fost dezvoltată de scriitorul Alexandru Macedonski, cel care a preamărit frumusețea ei.

  • Figuri de stil caracteristice sentimentelor prezentate mai sus:

„ muntele ce-nalţă spre ceruri fruntea lui semeaţă ” - personificare;

Frumos e muntele ce-nalţă spre ceruri fruntea lui semeaţă,

  Frumos e câmpul ce se-ntinde ca şi o mare de verdeaţă,

  Frumoasă, marea liniştită sau cu talazul răzvrătit, ” - repetiție;

„ câmpul se-ntinde ca şi o mare de verdeaţă ” - comparație;

„   Pădure, cine nu iubeşte suava ta melancolie ” - interogație retorică;

„ suflet ce iubeşte taina frunzişelor cu umbră dragă ” - personificare;

„ izvoru-albastru ” / „ soare-apune ”- inversiune;

„   Iar apa alergând la vale ” - personificare;

Alte întrebări interesante