Question

Ce va place cel mai mult la Ed.tehnologica?

Answer 1

la ed tehnologica ne place cel mai mult ca invatam lucruri de care nu am mai auzit niciodata

Answer 2

educatia omului de azi in lumea de maine ! 
Educaţia este unul dintre fenomenele care au apărut o dată cu societatea umană, suferind pe parcursul evoluţiei sale, modificări esenţiale. „Omul nu poate deveni om decât prin educaţie”, spune Kant, la modul imperativ. Tot ce ţine de umanitate: limbaj, raţiune, sentimente, arta, morala se realizează numai prin educaţie. Societatea actuală, responsabilităţile, individul însuşi se mişcă mai repede, mai profund decât sfârşitul de secol trecut. Problematica lumii contemporane, provocările acesteia şi consecinţele din domeniul educaţiei au dus la impunerea şi operaţionalizarea în plan teoreticexplicativ, dar şi practic-aplicativ, a unor sintagme cum ar fi: învăţare de-a lungul întregii vieţi (lifelong learning), educaţie de-a lungul întregii vieţi (lefolong education), educaţie permanentă, educaţia adulţilor, educaţia părinţilor, autoînvăţare (self learning), autoinstruire, autoeducaţie (self education), autoinformare şi autoformare educativă, autonomie educativă, educaţie globală. Valul schimbărilor şi al noutăţilor care asaltează viaţa umanităţii şi a fiecărei colecivităţi umane a făcut necesară extinderea actului educativ de-a lungul întregii vieţi. Educaţia dată de şcoală nu mai este suficientă pentru întreaga viaţă a omului. În încercarea de a face faţă provocărilor lumii contemporane, una din direcţiile de restructurare a realităţii educaţionale este: extinderea actului educativ la nivelul întregii vieţi a individului. A învăţa să înveţi şi a te perfecţiona continuu sunt condiţiile educaţiei permanente. Ideea educaţiei permanente nu este nouă, necesitatea permanenţei educaţiei în plan individual şi istoric fiind intuită de mult timp, în primul rând de la clasicii pedagogiei tradiţionale. Încă din secolul al XVII-lea, Jan Amos Comenius (1592-1670) afirma în lucrările sale că „tota vita schola est” – reflecţie teoretică, pe care realitatea obiectivă, practica, specialiştii şi ştiinţa, aveau să o valideze ulterior. S-a afirmat că „pentru fiecare om, viaţa sa este o şcoală, de la leagăn până la mormânt” (J. A. Comenius). Pentru a face faţă situaţiile multiple de provocare a lumii contemporane este firesc să ne punem următoarea întrebare: Dacă, astăzi, educaţia dată în şcoală este suficientă a face faţă avalanşei de probleme cu care se confruntă omenirea ? Răspunsul este clar, educaţia dată în şcoală nu mai este suficientă pentru întreaga viaţă a omului; de aceea reprezentanţii pedagogiei moderne au emis teza educaţiei prelungite sau a educaţiei permanente care străbate întreaga viaţă personală a omului. În ansamblul său, educaţia vizează nu doar pregătirea viitorilor specialişti, ci şi a indivizilor cu orizont deschis spre câmpul valorilor, astfel încât nevoia de educaţie şi perfecţionare devine permanentă, pentru toată viaţa. Realitatea contemporană confirmă, de fiecare dată, că avem nevoie de o educaţie permanentă. Nici o societate nu este complet imobilă, aşa încât o anumită instruire continuă şi la vârsta adulă. În societatea actuală, caracterizată prin mobilitate economică, politică, culturală, noua ordine educaţională nu se concepe fără avangarda mişcării pedagogice teoretice şi a praxisului educaţional.