Cine îmi poate traduce acest text din romană in engleza?
Uniforma... Motiv de mândrie?
Potrivit unui articol, uniformele școlare din Anglia, au fost instituite în secolul XVI-lea, în școlile pentru copii săraci, însă cu timpul uniforma a devenit un motiv de mândrie în instituţiile în care învaţă tinerii din familii foarte bune. În mod ironic, eticheta sărăciei – uniforma – a ajuns să reprezinte un status social înalt. În ţările cu regim totalitar, uniforma a beneficiat de tratament aparte:nu se admiteau abateri de la reguli;omul nou urma să fie creat (şi) prin uniformă. Scurtă oprire în România, unde obsesia pentru uniforma şcolară atinsese cote paranoice. Subiectul uniformelor este și va fi întotdeauna unul plin de controverse și păreri contrarii. Unii spun că uniforma reprezintă o reminiscență comunistă, alții spun că este un însemn de respect, însă adevărul este undeva la mijloc.
Perioada de dinainte de anul ’89 a reprezentat o societate în care se dorea ca oamenii (în mod special elevii) să urmeze un tipar. Orice persoană care ieșea în evidență printr-un gest diferit era privită de la distanță, cu o oarecare detașare. Se dorea uniformizarea populației, ignorarea a tot ceea ce înseamnă unicitate, libertate de exprimare. Uniformele au jucat, într-adevăr, un rol important în acest proces, asuprind orice dorință a elevilor de a se remarca.
Apare, totuși, întrebarea „De ce în Occident merge și la noi nu?”.
Comparația este una de la cer la pământ, sistemele educaționale estice fiind foarte diferite de cele occidentale. În școlile americane, britanice, de exemplu, cultura organizațională, espectul față de școală sunt cultivate prin moduri foarte diverse, de la culorile școlii, meciuri de fotbal, baschet între licee, mascote, profesori și directori foarte deschiși, ce lasă bariera dintre ei și elevi deoparte, mediu de exprimare mult mai dezvoltat, astfel elevii de-acolo ajungând să capete deja o afecțiune pentru școala lor. Uniforma devine, astfel, un efect, un răspuns la nevoia de apartenență a elevilor față de școală.
Imaginați-vă că ați impune o uniformă asemănătoare celor occidentale elevilor dintr-o școală din România. Puține sunt școlile unde aceasta ar fi purtată cu plăcere, iar acelea sunt cele unde elevii deja se simt ca într-o mare familie în cadrul școlii. În rest, măsura uniformei arată ca o dorință de a impune respectul, de a forța elevii să resimtă acest sentiment față de școala lor.
Concluzionând, sunt de acord că decența este indispensabilă unui mediu de învățare, dar sunt de părere că uniformele trebuie să apară numai atunci când elevii vor simți nevoia de apartenență suficient de mare încât să ceară asta. Până atunci, ea rămâne doar o nevoie de a impune un tipar.
Răspunsuri la întrebare
According to an article, school uniforms in England were established in the sixteenth century in poor children's schools, but with uniform time it became a pride in institutions where young people from very good families are learning. Ironically, the label of poverty - the uniform - has come to represent a high social status. In countries with totalitarian regimes, the uniform received special treatment: no deviations from the rules were allowed; the new man was to be created (and) by uniform. Short stop in Romania, where the obsession for school uniform reached paranoid odds. The subject of uniforms is and will always be one of controversy and contradiction. Some say the uniform is a communist reminiscence, others say it is a sign of respect, but the truth is somewhere in the middle.
The period before 1989 was a society in which people (especially students) wanted to follow a pattern. Any person who came out of a different gesture was seen from a distance, with some detachment. It was intended to unify the population, to ignore everything that means uniqueness, freedom of expression. Uniforms have, of course, played an important role in this process, enduring any desire of the students to notice.
However, the question "Why does the West go to us not?"
The comparison is one from the sky to the ground, the eastern educational systems being very different from the Western ones. In American, British schools, for instance, organizational culture, schooling is being cultivated in a variety of ways, ranging from school colors, football matches, basketball between high schools, mascots, teachers and executives who are very open, leaving the barrier between them pupils aside, the medium of expression much more developed, so the students from there already get a condition for their school. Uniforms thus become an effect, a response to the need for students to belong to school.
Imagine that you are imposing a uniform similar to Western students to a school in Romania. There are few schools where it would be enjoyed, and those are where students already feel like in a large family at school. Otherwise, the measure of the uniform looks like a desire to impose respect, to force students to feel this feeling about their school.
Concluding, I agree that decency is indispensable to a learning environment, but I believe that uniforms should only appear when pupils will feel the need for membership that is large enough to ask for it. Until then, it only remains a need to impose a pattern.