Question

Cine ma ajuta cu niste exercitii din Floare Albastra de Mihai Eminescu

I. Se dau versurile:
“ Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă
Acolo-n ochi de padure,
Lângă bolta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şede în flori de mure“ ( Floare albastră, M. Eminescu)
Cerinţe :
1. Stabileşte cui aparţine monologul de mai sus şi în ce condiţii a fost rostit. 10p
2. Explică folosirea verbelor la viitor şi la modul conjuctiv. 5p
3. Denumeşte şi defineşte figura de stil din versul al doilea 2. 10p
4. Extrage din text trei termeni ai vorbirii familiare şi explică folosirea lor.5p
5. Prezintă cadrul romantic în care se desfăşoară idila. 10p
6. Denumeşte figura de stil din : Neguri albe strălucite/ Naşte luna argintie. 10p

Answer 1

Coronita, te rog? Am scris foarte mult si corect.  <3

1. Monologul de mai sus apartine eului liric feminin si a fost rostit ca o chemare a eului liric masculin pe pamant, pentru a nu mai contempla asupra iubirii absolute, asupra perfectiunii.
2. Verbul la viitor "vom sede"  poate ilustra un timp al reprezentarii unei lumi posibile in vis, deoarece tot ceea ce se va intampla in viitor va avea loc doar in intermediul visului, fiind evidentitata neputinta implinii iubirii in plan real.
Verbul la conjunctiv "stă să se prăvale" are o inclinatie si spre viitor si semnifica incarcatura diversificata a sufletului, a cuvintelor artistului.
3. Figura de stil din al doilea vers este personificarea "izvoare plang in vale" si semnifica cursul de vărsare a izvoarelor și modul cum percepe autorul vărsarea lină a apelor. De asemenea, aceasta redă sentimentele triste si apasarea sufleteasca a poetului datorata imposibilitatii implinirii iubirii.
4. Trei termeni ai vorbirii familiare:
"Hai"; "stă să se prăvale " ;"Vom şede".
Acestia sunt folositi de catre eul liric feminin care constituie, in poezia eminesciana, omul de rand, omul comun, care este obisnuit cu termenii vorbirii familiare.
De exemplu, termenii abstracti sunt folositi de catre eul liric masculin care reprezinta conditia omului de geniu, inzestrat cu acesti termeni abstracti.
5. Cadrul romantic in care eul liric feminin si-ar dori desfasurarea idilei este "codrul cu verdeata", langa "vale", "stanci"; "prăpastia măreaţă". De asemenea, aceasta se petrece in "ochi de padure" adica in mijlocul padurii, unde se formeaza deseori o campie deschisa, o "bolta senina" care lasa razele soarelui sa patrunda.
6. Este observata o imagine contrastivă de 'negru-alb' ce se realizează prin procedeul artistic de antiteză, figura de stil numindu-se oximoron. Deci, suntem introduşi într-un tablu nocturn în care "luna" străluceşte '. Epitetul vizual 'argintie' întareste ideea de noapte senină în care luna domneşte cu raze argintii ca regină .