Question

cine ma poate ajuta cu o povestire despre vara?

cat mai urgent va roog :3

 

Answer 1

Vara (titlu) Vara asta mi-am propus sa citesc o carte , sa plec la bunici , sa stau cu familia mea si sa ma distrez cu prieteni mei.Anul trecut nu a fost cu vreoiam eu , pt. ca parintii mei erau prea ocupati , dar anul acesta , florile au rasarit cu mii si mii de culori incredibile , soarele arzator , cerul curat plin de mirosuri ale primaverii , copacii roditori .. Ce ar putea fii mai frumos , decat anotimpul VARA? (sper ca te-am ajutat)

Answer 2

Dintre două flori mari şi galbene de floarea-soa­re­lui, cu mişcări stângace şi lipsite de orice fel de na­tu­raleţe, se ivesc doi ochi verzi. Sunt ochii cei verzi ai omu­lui pe care îl iubesc de ceva timp, pe care îi pri­vesc acum parcă pentru prima dată. Suntem în vacanţă, în drum spre mare, şi am oprit puţin maşina pe mar­ginea drumului, eu să iau nişte aer şi să mă mai dez­morţesc, iar el să-mi culeagă nişte flori.De sus, de pe un dâmb aflat pe marginea şoselei, mă uit la tricoul lui, care din cauza arşiţei s-a lipit de piele, la cele două mâini puternice de bărbat care se luptă pentru mine cu un lan întreg de flori, de parcă ar fi un erou pe câmpul de luptă, la zâmbetul lui, cât jumătate de soare, şi îl iubesc parcă şi mai mult. Se apleacă nervos, supărat ca un copil, că florile nu i se supun la prima atingere, le prinde tulpinile cu ambele mâini, le smulge frunzele şi, după fiecare reuşită, ri­dică floarea deasupra capului şi mi-o dedică, ca pe cea mai mare declaraţie de dragoste.Îi spun în gând, uitându-mă la el, că e cel mai fru­mos lucru care mi s-a întâmplat în viaţă, că el, cu tot ce e bun, îmi dă un sens, că trecutul dispare când sun­tem împreună, iar timpul încremeneşte pentru noi, amân­doi. N-aş avea niciodată curajul să îi spun toate gândurile astea, faţă în faţă, privindu-l în ochi, poate din frică, fiindcă din cauza emoţiei, precis nu mi-aş gă­si niciodată toate cuvintele, dar văzându-l cum se lup­tă cu soarele şi cu cerul pentru mine, închid ochii şi îi spun aşa:”Dragul meu Constantin,E vară şi tu ştii prea bine că vara mă face întot­deauna să-mi deschid sufletul. Vara e altfel faţă de ce­lelalte anotimpuri, e mare, e caldă şi neobişnuită. Iar­na te iubesc încet, te iubesc mult, trimiţând câte puţin din dragostea mea în fiecare fulg de nea. Primăvara, când îţi asortezi ochii cu verdele de pretutindeni, te iubesc repede, iar toamna, la început de septembrie, îmi place să te iubesc cuminte, strângându-te în braţe aşa cum nu o fac în nicio lună din an.Însă vara te iubesc total, fără limite, te iubesc profund şi intens, te iubesc cu fiecare gând, cu fiecare atin­gere, te iubesc cu inima şi cu mâinile, cu ochii şi cu sufletul, în toată grămada de secunde care formea­ză o vară. Vara, dragul meu, aş putea să merg până la capătul lumii, doar să-ţi spun că tu eşti omul care mă face fericită. Vara mi-eşti drag şi-mi umplu zilele doar cu gândul că voi ajunge seara să te revăd. Vara te învăţ pe de rost, îţi studiez gesturile gră­bite, obrajii puţin prinşi de soare, mâi­nile frumoase şi pieptul pe care îl scoţi mereu în faţă, şi le adun pe toate ca să-mi ajungă mai apoi, ca o merinde pen­tru suflet, până în anul următor.Vara te iubesc în fiecare dimineaţă, când eşti ursuz şi buimac, te iubesc când eşti vesel şi ţi se luminează, dintr-o dată, privirea, când eşti obosit şi tă­cut, când râzi frumos, când nu ştii că ai cei mai frumoşi ochi din lume.Vara îţi iubesc buzele, care spun cele mai frumoase poveşti, îţi iubesc gân­du­rile şi mintea.Dacă ai şti, dragul meu, măcar pen­tru o secundă, că zilele mele, că viaţa mea toată, cu bune şi rele, că întregul meu univers sunt mai curate şi mai lu­minoase de când te-am văzut prima dată...Dacă ai şti, dragul meu, că vara nu mi-ar trebui nimic în afară de tine şi mi-ar fi de-ajuns...”.