Cine ma poate ajuta cu o traducere la lectia ?Urgent
Răspunsuri la întrebare
Iti voi traduce, dar sfarsitul fiecarui rand e asa de inghesuit, ca, probabil nu voi reusi sa inteleg ce scrie) Deci:
Profitand de absenta parintilor, Pascalet a pornit-o pe râul ce ascunde destule surprize, dar barca in care a urcat (=cu care a plecat) a eșuat pe o insula unde traiau țigani. Pascalet se inhaitase cu Gatzo, un baiat de varsta sa; ei plecara amandoi si vor trai o aventura. Prinsera niste pesti.
De atunci duceam o viata pasionanta. Aveam in mainile noastre (=la mana noastra) hrana. Ce hranǎ! Caci ǎsta nu era un aliment banal, cumparat, preparat, oferit, ci hrana noastra, cea pe care o pescuiserǎm noi înșine si pe care trebuia s-o curǎțǎm, asezonǎm, gǎtim noi înșine.
Or, puterile secrete ale acestei hrane dau celui ce o mǎnâncǎ puteri miraculoase. Cǎci ea îți unește viața cu natura. Deaceea, intre noi si elementele sale, s-a stabilit destul de repede (=aproape imediat) un minunat contact (= o minunata relatie). Apa, pamantul , focul si aerul ne devenirǎ apropiați (=amici, sau …) .
Apa, care devenise solul nostru natural: traiam pe apa, trǎgându-ne…
Pamantul, aproape invizibil, dar care tinea apele intre bratele sale puternice.
Aerul unde norii circula atat de lejer (=ușor). Aerul linistit(= pașnic), furtunos. Aerul unde se sting lumina si umbra . Aerul unde se formeaza presiunile.
În sfârșit, focul, fǎrǎ de care mâncarea e inumanǎ =neomeneascǎ). Focul care incalzește și face posibilǎ camparea (=cazarea)! Cǎ fǎrǎ foc, popasului îi lipsește geniul. Popasul n-ar avea rost. Își pierde tot șarmul, nu mai e un adevǎrat popas cu masa, povestirile (=vorbǎria), bucuria dintre douǎ etape.
Pânǎ în acea zi, eu nu cunoșteam focul, adevǎratu foc, focul în aer liber. Eu nu vǎzusem decât focuri supravegheate, focuri captive într-un cuptor. Masurate, reaprinse (=resuscitate), si, ca sǎ zicem tot (=s-o spunem pe-a dreaptǎ), le devalorizam. Ele sunt deosebit de utile. Acolo, in plin vânt intre trestii si papurǎ, focul nostru fu cu adevarat focul, vechiul foc al adaposturilor primitive.
Aceste focuri, nu se aprind usor. Trebuie gǎsitǎ o piatra ce ia foc. Dar nu iascǎ. Gatzo rǎsuci fire de papurǎ uscatǎ și, cu multǎ rǎbdare (= ajutat de forța rǎbdǎrii), a reuși o scânteie. Am suflat deasupra. Inima ne bǎtea. Ne trebuia focul. Fǎrǎ foc e imposibil de trǎit cum am vrut noi (= cum am gândit, cum ne-am propus).
În sfârșit, fibra scânteié și comunicǎ (= transmise) focul unui folomoc de ierburi uscate. Fǎcurǎm foc. Încǎlzirǎm pietre rotunde de râu si puserǎm acolo (=pe aceste pietre) peștii împachetați in ramuri de mǎrar. Mâncarea sfârâia. Fu cel mai frumos prânz din viața mea.
Cât despre foc, l-am pǎstrat sub o cupolǎ, bine închisǎ, de cenușǎ. El fu adǎpostit într-o scobiturǎ (=gaurǎ) și se puse (= începu) sǎ trǎiascǎ ușurel. Din vreme in vreme, el scotea un fum imperceptibil si mirosul de cenușǎ umedǎ se împrǎștia peste (=prin) trestiile ce fereau (=adǎposteau ) adǎpostul.