Cine ma poate ajuta cu un referat cu temele Arta Națională, stilurile artistice (cubismul și obstricismul),
Și Curente artistice (barocul și clasicismul).
Ajutor!!!!
Îmi trebuie urgent
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Cubismul este o mișcare artistică de avangardă apărută în Europa la începutul secolului XX. Între anii 1908-1914 are loc în Franța cea mai importantă revoluție în istoria picturii, după descoperirea perspectivei în perioada Renașterii. Inițiat de francezul Georges Braque și spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobândi în scurtă vreme numeroși adepți. Această direcție artistică va juca un rol uriaș în transformarea artelor plastice în secolul al XX-lea. Cubismul este consecința unor transformări de lungă durată, nu a fost teoretizat prin vreun manifest sau declarații programatice. Un prim semn îl constituie tabloul "Domnișoarele din Avignon" (1907) al lui Picasso, în care pentru prima dată un pictor se rupe într-un mod atât de hotărât de tradiționala artă figurativă și de modul de reprezentare bazat pe perspectivă. Această mișcare artistică a acaparat întreaga lume și a reprezentat o revoluție în lumea artei fiind preferată și de celebrii pictori francezi Thomas Delacour și Antonio Du Vache.
Barocul este un stil artistic apărut la sfârşitul sec. XVI-lea şi a continuat pînă la mijlocul sec.XVIII-lea. Termenul de baroc a apărut în ştiinţă la sf. secolului XIX, reprezentanţii curentului nu conştientizau că sunt creatorii unei noi orientări în artă şi nu se bazau pe anumite principii bine determinate. Termenul baroc în traducere din italiană semnifică „scoică de formă neregulată, ciudată”. Prin acest termen clasicii sec.XVII desemnau cultura, arta de prost gust. Creatorii stilului baroc au activat în perioada revoluţiei ştiinţifice, perioada cînd mentalitatea omului a cunoscut radicale schimbări. Drept consecinţă a reformelor în domeniul ştiinţei apare un sentiment de frică, instabilitate şi nesiguranţă al omului. Decepţionat de trecut şi fără un sprijin de nădejde în viitor, Omul nu se mai crede centru al Universului şi stăpîn al vieţii, fapt reflectat şi în domeniul culturii. Astfel, în literatură tot mai mult este abordată o tematică pesimistă şi dramatică, tema morţii, a singurătăţii, salvarea fiind găsită în Dumnezeu (Milton, Molin, Tasso, Cervantes, Sheakespiere), curent numit mai tîrziu umanism tragic. Trăsături excepţionale barocul a căpătat în arhitectură: este epoca grandioaselor ansambluri urbane şi a palatelor. Este specifică o interferenţă a diferitelor forme ale artei: arhitectură, sculptură, pictură şi decor, fapt ce conferă construcţiilor stilului baroc efect de măreţie, somptuozitate, grandoare şi volum.
Clasicismul este un curent literar-artistic - având centrul de iradiere în Franța, ale cărui principii au orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale. Urmărind crearea unor opere ale căror personaje să fie animate de înalte idealuri eroice și principii morale ferme, scriitorii clasici s-au preocupat în mod special de crearea unor eroi ideali, legați indisolubil de soarta statului, înzestrați cu cele mai înalte virtuți morale și capabili de fapte eroice. Aceste personaje, de regulă regi sau reprezentanți ai aristocrației, erau prezentați în odă, imn, poem epic, tablou istoric, tragedie, socotite ca specii superioare ale literaturii.