Limba română, întrebare adresată de mariocostea524, 8 ani în urmă

Cine ma poate ajuta cu un text de o pagina mica de caiet cu titlul sunt copil am dreptul la fericire va rog mult este fff urgent Mulțumesc frumos Dau coroana!!

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de larisa13hegher
1

Răspuns:

Sunt un copil am dreptul la fericire.

Poate nu sunt ca toți ceilalți copiii, deștepți sau cum v-ați dori voi.

Însă, nimeni nu diferă cu nimeni, am doi ochi, o pereche de urechi, ca toți ceilalți. Poate că nu am cele mai bune note, dar am încercat. Poate că nu am fost mereu ascultător/ascultătoare dar am încercat. Fiecare are dreptul la fericire, corect? Am dreptul la fericire ca oricine.

Deci, sunt un copil, merit mai mult oricum aș fi.

Sper că e ok, nu îmi găseam ideile. Mult succes!

Explicație:

Răspuns de Elizuca543
0

Am fost un copil inocent.Din păcate viata a fost foarte dură cu mine. Cand eram mică,mama mea m-a abandonat la vârsta de doi ani in fata orfelinatului. Acolo nu am avut o viață deloc buna. Asistentele sociale ne băteau pe rupte. Era o mâncare groaznica,dar trebuia sa o mănânci de frica bătăi. Era un jeg infect. Șobolanii dormeau cu noi in pat. Ii consideram prietenii noștri.Din cauza aceasta,la 8 ani m-am îmbolnăvit de leucemie. Eram singurul copil bolnav,si cu toate acestea asistentele se purtau la fel de urat cu mine. Am suferit extrem de mult ! Nu,numai din cauza bolii de care sufeream,ci si din cauza destinului meu.

La 10 ani,un om pe care-l consideram bun,m-a adoptat.Si acolo am suferit foarte mult. Atunci când se îmbăta,mă bătea cu tot ce prindea de exemplu:furtunul,țevi...etc.

Am chiar si o cicatrice de la ultima bătaie pe spate.

La 15 ani,am ales sa fug de la locul groazei si am ajuns intr-un alt oras. Acolo mi-am facut "prieteni" care mi-au aliniat durerea si m-au facut sa ma simt bine lânga ei. Eram foarte inocentă. Credem că tot ce zboară se mănâncă,mi-am facut un iubit,care credeam ca ma iubeste dar,din păcate a vrut doar să profite de mine si a reusit.

In ziua de astazi,am 17 ani. Locuiesc într-un loc unde pentru prima oară în viata mea ma simt in siguranta. Sunt la bunica mea biologică,care cu greu am dat de ea.

Incerc sa inteleg de ce unii oameni sunt atât de răi. De ce fac copii dacă nu vor să-i crească? De ce nu se protejează? De ce sunt atât de inconștienți?

Nu voi înțelege niciodată acest tip de gândire pe care majoritatea oamenilor din România îl au.

Un copil trebuie făcut din iubire. El trebuie sa aiba dreptul la viață, la părinții competenti,la copilărie,la educatie,dar si la ceea ce este cel mai important:FERICIRE.

Poti sa fii cel mai bogat om din lume,dar dacă nu ești fericit,degeaba.

Alte întrebări interesante