cineva rezumat darul lui jonas pls
Răspunsuri la întrebare
Decembrie bătea la ușă , iar Jonas era nerăbdător și temător la gândul evenimentului care avea să se petreacă peste puțin timp. Ca să-l încurajeze, părinții i-au povestit ce s-a întâmplat când au devenit Doișpeari.
Relatarea sentimentelor seara era unul dintre ritualurile zilnice ale familiei lui. Funcția tatălui era de crescător. Acesta era îngrijorat, deoarece Gabriel nu creștea cum trebuie, iar Comisia considera că trebuie Pus pe Liber.
Punerea pe liber a noucopiilor era întotdeauna un lucru trist, fiindcă micuților nu li se dădea nici o șansă să se bucure de viață în sânul comunității. Mama avea o funcție importantă la Ministerul Justiției, iar Lilly, sora mai mică era Șeptară. Tata l-a adus acasă pe Gabriel, iar toți erau entuziasmați. Jonas împreună cu cei doi prieteni ai săi Fiona și Asher făceau muncă de voluntariat într-un centru de îngrijire al bătrânilor.
Regulamentul nu le dădea voie copiilor sau adulților să vadă corpul gol al altcuiva, însă li se permitea să-l vadă pe cel al noucopiilor sau al bătrânilor.
Copiii erau crescuți într-un mediu controlat de Vârstnici. Frica, suferința și războiul au dispărut. Nimeni nu avea de făcut vreo alegere, nu cunoștea sentimentele și nu distingea culorile.
Ceremonia Primarilor era întotdeauna gălăgioasă și distractivă. Pătrarii, Cinciarii și Șesarii purtau haine care se încheiau la spate. Haina care se încheia în față era primul semn de interdependență.
Părinții făceau cerere și primeau maxim doi copii : un băiețel și o fetiță. Copiii erau născuți de născătoare, o funcție importantă, dar neonorabilă.
Nouarii primeau biciclete, iar fetițele aveau voie să-și scoată fundele. Fetele își pierdeau codițele când deveneau Decare, iar băieții erau tunși scurt. Fiecărei persoane i s-a desemnat un rol în cadrul comunității.
La ceremonia de Doișpeari, Jonas a fost ales să fie Primitor de memorie de către Vărsnica Șefă. El l-a întâlnit pe Dăruitor, care i-a transmis amintiri din trecutul îndepărtat al oamenilor. A început să vadă culorile, a învățat despre bucuriile și plăcerile vieții, dar și despre durere, tristețe, război și moarte. A aflat de Rosemary care a greșit și a hotărât să fie pusă pe liber din cauza amintirilor rele pe care le primise de la Dăruitor.
Jonas a văzut împreună cu Dăruitorul cum a fost ucis unul dintre gemenii nou născuți, chiar de tatăl lui și a refuzat să se întoarcă acasă. Astfel, a rămas o noapte la Primitor.
Cei doi au pus la cale un plan. Jonas trebuia să evadeze din lumea în care trăia pentru a-i proteja pe toți.
El a mers acasă a doua zi și a aflat că Gabriel va fi pus pe liber și a decis să fugă la noapte împreună cu copilul.
Pe măsură ce se îndepărta de comunitate, avioanele se răreau, peisajul se schimba, copacii deveneau mai numeroși, iar pădurile întunecate erau pline de mister. Jonas a văzut cursuri de apă, prima cascadă și animale sălbatice, a admirat florile câmpului și ninsoarea. Apoi a văzut o sanie, simțea că nu mai avea mult până Altundeva și s-a străduit cu toată ființa să rămână drept pe sanie, iar dintr-odată, a văzut luminile si le-a recunoscut. Știa că aici, oamenii păstrează amintiri și sărbătoresc iubirea, a înțeles că undeva mai jos îl așteaptă și-l așteaptă și pe copil. A auzit oameni cântând.