cite parabule cunosti?scrie denumirea ei
va rog frumos ajutatima dau 50 de puncte
Răspunsuri la întrebare
1.Un bătrân înţelept chinez mergea pe un câmp înzăpezit şi a văzut om femeie în vârstă care plângea.
-De ce plângi? a întrebat-o el.
-pentru că mă gândesc la viaţa mea, la tinereţe, la frumuseţea pe care o aveam şi la bărbatul pe care l-am iubit. Dumnezeu este crud, căci l-a înzestrat pe om cu memorie. El ştia că eu îmi voi aminti întreaga mea viaţă şi voi plânge.
Înţeleptul stătea pe câmpul înzăpezit, se uita insistent într-un punct şi cugeta.
-Ce vedeţi acolo? l-a întrebat femeia.
-Un câmp de trandafiri, a răspuns înţeleptul. -Dumnezeu a fost binevoitor cu mine când m-a înzestrat cu ţinere de minte. El ştia că iarna îmi voi putea aduce aminte de vară şi voi zâmbi.
2. -Înţelegi… Noi ne certăm tot timpul… Nu putem fi împreună, da?
-Dar ţie îţi plac vişinele?
-Da.
-Tu scuipi sâmburii când le mănânci?
-Cam aşa e.
-Aşa e şi în viaţă… Învaţă-te să scuipi sâmburii şi totodată să-ţi placă vişinele.
3. Patru lumânări ardeau liniştit şi se topeau pe îndelete… Era atât de linişte, încât se auzea cum vorbeau între ele.
Prima spus: „Eu sunt Liniştea. Din păcate, oamenii nu pot să mă păstreze. Cred că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă sting”. Şi s-a stins.
A doua a spus: „Eu sunt Credinţa. Cu regret, nimeni nu are nevoie de mine. Oamenii nu vor să audă de mine, de aceea nu are rost să ard în continuare”. Imediat ce a spus asta, s-a stins.
Întristându-se, cea de-a treia a spus: „Eu sunt Dragostea. Nu mai am forţe să ard. Oamenii nu mă preţuiesc. Ei nu sunt în stare nici să daruiască dragoste, nici să o primească”. S-a stins şi această lumânare .
Deodată… În cameră a intrat un copil. Văzând lumânările stinse, s-a speriat şi a strigat „Ce faceţi? Trebuie să ardeţi! Mie mi-e frică de întuneric!” Şi a izbucnit în plâns.
Îngrijorată, cea de-a patra lumânare a spus: „Nu-ţi fie frică! Cât timp ard eu, poţi aprinde şi celelalte lumânări. Eu sunt Speranţa”.
O femeie se plimba pe străzile Parisului şi l-a obsevat pe Picasso, care făcea nişte schiţe stând la o masă într-o cafenea. Ea l-a întrebat dacă poate să-i schiţeze un portret pentru o sumă oarecare de bani.
Picasso a căzut de acord. În câteva minute schiţa era gata.
-Cât trebuie să vă plătesc?
-Cinci mii de franci.
-Dar aţi avut nevoie doar de câteva minute pentru a desena, i-a spus femeia.
-Nu, a contrazis-o Picasso, pentru asta a fost nevoie de întreaga mea viaţă.
5. O domnişoară stătea pe o bancă într-un parc şi plângea amarnic. Pe lângă ea a trecut un copil cu o tricicletă. I s-a făcut milă de ea şi a întrebat-o:
-Tanti, de ce plângi?
-Vai, copile, nu vei putea să mă înţelegi, se debarasa de el fata.
Copilului i s-a părut ca după ce i-a spus asta, a început a plânge mai tare. A continuat:
-Poate vă doare ceva! Vrţi să vă dăruiesc o jucărie? Eu am mai multe…
Fata începu să plângă şi mai tare:
-Of, băiete, i-a spus ea, nimeni nu are nevoie de mine, nimeni nu mă iubeşte…
Copilul s-a uitat la ea şi i-a spus:
-Dar sigur i-ai întrebat pe toţi?