Citeste, cu atenţie, textul: in miercurea aceea de iunie am fost abătut, fără niciun motiv, toată ziua. Ma deşteptasem de dimineață cu o nelinişte vaga in suflet și cu un simțământ de apăsare plumburie. (...) La prânz, acasă, am găsit o scrisoare de la tata. O clipă mâna duşmană parcă-mi sfârtică inima. In creieri simfeam cum se îmbulcea să incolțească închipuirea unei nenorociri, care totuși nu mai avu råga: să prindă rădăcină, căci în același timp văzui și-mi dădui seama cat ar fi fost de absurdă. Din moment ce scrisoarea era desfăcută, însemna că nevastă-mea a citit-o și că nu cuprindea nimic grav, altminteri nu mi-ar fi intins-o atât de simplu. [...] Are dreptate săracul tata să fie mâhnir! Aici, så nu-i scrii tu niciun rând de şase luni de zile! Un străin, så fie, şi n-ar merita så le porti aşa ...) Pe patru pagini tata imi făcea, in alia formă, aproape aceleasi imputari. Era preot în Prislop, pe valea Izei, in Maramures. Cine nu cunoștea prin partea locului pe popa Hortopan? Bun slujitor al bisericei, harnic gospodar, suflet cinstit și drepi, aşa il judeca toată lumea și așa era atevea. Nu l-am aucit niciodată plângându-se şi nici in scrisoarea asta nu-şi arăta direct mahnirea. Spunea că e voinic şi sănătos, din mila lui Dumnezeu, cu toate că a intrat in al şaceci şi cincilea an de viață grea si plină de necazuri, preoteasa, însă, adică mama, a inceput să se tânguiască mai des, când de una, când de alta [...]. [...] Adevărat, in general aveam un fel de repulsie fizică față de hartia de scrisori alba. Cu asta imi și scuzam toate neatenţiile și necuvintele în relație cu lumea mică in care mă invarteam. Dar cu parintil? ... Pare a fi devenit un loc comun că tinerii au dreptul să răspundă prin ingratitudine la dovezile de dragoste ale parintilor. Eu inså må revoltam și pretindeam că fac exceptie. Frumoasă excepție![...] Oricdı mă acucau aparentele, in realitate îmi iubeam parintii mai mult decat alrii și mai ales decât cei ce-si proclamau iubirea in gura mare. (...) Pentru mine tata rămânea părintele ideal, iubit și respectal, mai presus de toate. L-am iubir pared, in anume privinti mai mult decât pe mama, deşi n-a fost sentimental cu noi nici când eram mici, nici pe urmă. Părea distant şi mândru, și de fapt era un timid, iar răceala lui relativa era sfiala de a-şi manifesta sentimentele ... (Liviu Rebreanu, Dincolo)
B. Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte in care să realizezi caracterizarea tatălui, personaj evocat în textul dat. In compunerea ta, trebuie: sd evidenţiezi o modalitate de caracterizare a personajului indicat, - să ilustrezi patru trasaturi ale personajului, cu exemple adecvate, din textul dat; B. Redactează o scurtă naraţiune de 80-150 de cuvinte in care să relatezi o intamplare imaginară la care să participe un animal preferat. In compunerea ta, trebuie: • så relatezi o întâmplare, respectând succesiunea logică a evenimentelor, * sd precizezi doul elemente ale contextului spatio-temporal; - sa ai un continut adecvat cerinte: respec precizarea referitoare la numarul de cuvinte.
Este pentru maine la ora 10:00 dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
A.
Tatăl fetei era un bărbat harnic care ajuta pe oricine,era un exemplu foarte bun pentru mine,era un om gospudar la casa care nu permitea sa se intample ceva cu familia lui.Era un bun slujitor la biserica și cât de milostiv și bun exemplu era nu pot descrie.Avea sufletul curat.Părea mândru si distant pentru mine.Dar el tot tata îmi ramâne.Nu îl pot descri din toate perspectivele,însă acesta era înalt,curat,și bine educat.Îl iubesc atât de mult!
B.
Viața furnicii nu e atât de ușoara,are atâtea de făcut!Însa aceasta mereu are planificat totul zi de zi.Într-o zi,mergând la biblioteca văd 4 băieți de vreo 10 ani care dărâmau un mușuroi de furnici.Atunci,făra ca să stau sa-i privesc ia-m alungat de-acolo și mi-am luat de-o grijă.A doua noapte am avut un vis ciudat în care o mulțime de furnici se adăposteau peste mine și ma-u îmbrățișat.Nu-mi pot imagina viața fără animale,insecte sau chiar și oamnei...
Hai noroc!:)