Question

Citeste cu atentie textul următor: Odată, un mare vizir, adică un general turc, trecea cu armată mare prin fara noastră. Se ducea să cucerească o cetate de dincolo de hotarele țării noastre. Toti so temeau că acel paşa urmărea să subjuge şi mai tare pe români. Ca să vadă ce gândeau românii despre asemenea supunere, acel vizir turc a cerut voievodului un dregător mai de seamă, cu care să se sfătuiască. Pe cine să trimită voievodul? N-a aflat altul mai netemător, mai înțelept și mai chibzuit la vorbă decât Miron Costin. El stia că o asemenea treabă era foarte primejdioasă. Trebuia să chibzuiască foarte bine fiece cuvintel, ca să nu-l supere pe vizir. Că la cea mai mică supărare, vizirul ii putea pune capul sub securea călăului. Totuşi, Miron Costin s-a dus. In cortul lui, vizirul sta turceşte pe nişte perne moi, cu fete de mătase roşie, galbenă și verde. Pe jos, covoare moi și înflorate. De stâlpul cortului, într-un cârlig, atârna iataganul vizirului, cu teaca numai diamante şi rubine strălucitoare de-ți lua ochii. Pe cap, vizirul avea turban mare, din mătase albă şi verde. Straiul, lung și larg, cusut cu flori mari din fir de aur şi argint. Miron Costin încălfase ciubote din piele de căprioară şi îmbrăcase o tunică scurtă, vişinie, fără înflorituri ori podoabe. Pe cap avea o căciulă din piele de veveriță, cu o pană sură de cocor, în partea stângă. La început, pasei nu i-a plăcut înfăţişarea dregătorului român. L-a întrebat, totuşi, zâmbind: - Ce zici, românii se bucură că împărăția turcească a mai cucerit o mare cetate? - Mărite vizir, mă tem a spune ce zic românii. - Ei, nu te teme, s-a încruntat vizirul. Vreau să aud adevărul, nu vorbe linguşitoare. Făgăduiesc că nu-ti voi pricinui niciun rău, Auzindu-i făgăduiala, Miron Costin şi-a luat îndemnul şi a răspuns: - Ne pare bine, nouă românilor, să se întindă împărăţia otomană cât de mult, numai peste fara noastră nu ne pare bine să se întindă. Asemenea vorbire îndrăzneaţă l-a cam descumpănit pe semețul vizir. Dar văzând neclintita demnitate din înfăţişarea lui Miron Costin, s-a îmbunat şi a zis: - Drept ai grăit, ca un înţelept. Şi, curând, vizirul a poruncit armatei sale să se gătească de plecare spre împărăția turcească, scutind Moldova de multe necazuri. Deci, măcar uneori, vorba înteleaptă preţuieşte mai mult decât o biruinţă pe câmpul de luptă. (Dumitru Almas - „Povestea unui cărturar intelept")



Transcrie enunțul care surprinde învățătura desprinsă din text.



Vă rog ajutațimă,e urgent!
​

Answer 1

Răspuns:

"Vorba înțeleaptă prețuiește mai mult decât o biruință pe câmpul de luptă. "