citeste individual poezia DATI-MI UN TRUP ,VOI MUNTILOR si interpreteaza ,in paralel, ideea ,, dezamagirii,, prin proiectia viziunii poetice la dimensiuni cosmice . (vreau sa joc!),,Lucian Blaga
Răspunsuri la întrebare
Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi carecompun viziunea despre lumea si viata unui autor, despre menirea lui inunivers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza.Poezie moderna de factura expresionista, “Dati-mi un trup voimuntilor” are ca trasaturi : sentimentul absolutului, expansivitatea gestica,isteria vitalista, elanul dionisiac, caracterul vizionar, manifestarea euforica,tensiunea lirica.Titlul poeziei este socant, dar relevant pentru estetica expresionista.Apelul liric blagian “Dati-mi un trup voi muntilor” devine o cerinta majora,de marca expresionista, deoarece trupul este mijlocul de “incorporare” a patosului iesit din comun, ca realitate interioara”.Tema poeziei releva nevoia de adecvare a formei la continut, pornindde la contradictia intre fragilitatea fiintei umane si dezlantuirea frenetica a pornirilor vitale.Frenezia trairilor, sentimentul absolutului imprima o tensiune lirica,redata in mod subiectiv, in monologul adresat, prin marci lexico-gramaticalecare evidentiaza eul liric: pronumele personal si verbele la persoana I sg si a-II-a sg si pl, adj posesiv la pers I sg, topica afectiva (inversiuni), pauzaafectiva/cenzura.Versul incipit, “Numai pe tine te am trecatorul meu trup”, reluat si cavers final, este o marturisire dureroasa a limitarii umane in timp, prinraportare la motivul plurivalent al trupului. Intre cele doua versuri se relevaeuphoria, patosul, elanul cosmic al eului exacerbate. Verbele-cheie ale poeziei sunt “a fi” si “a avea”, care sustin opozitia intre suflet si trup, intreetern si efemer, intre libertate si limitare, ca si aspiratia largirii “datului”,limita asumata in ultimul vers.Compozitional, poezia are patru secvente marcate, de obicei, prinscrierea cu initiala majuscule a primului vers.Prima secventa (strofa I) este un autoportret liric care evidentiazaopozitia dintre trup (“trecatorul meu trup”) si suflet (“strasnicul suflet”).Adverbele “numai”, “si totusi” sustin opozitia semnalata.A doua secventa lirica (strofele II si III) aduce invocatia elementelor eternitatii: “muntilor”, “marilor”; “pamantule”. Nevoia expresionista de“incorporare” a patosului iesit din comun este comunicata in versuri de mare tensiune: “Dati-mi un trup/voi muntilor,/marilor,/dati-mi un alt trup sa-mi descarc nebunia/in plin!/Pamantule larg fii trunchiul meu..”. Retorismulaparte este sustinut de invocatii si exclamatii retorice, de repetitia vb laimperative “dati-mi”, de personificare si de segmentarea prin cenzura aversului liber. Metaforele associate in invocatia pamantului plasticizeazagradat, prin imagini poetice, notiunea moderna de forma a continutului, deadecvare a formei la continut: “trunchiul meu”, “pieptul”, “lacasulfurtunilor”, “amfora eului meu indaratnic”. Imaginile culmineaza cu proiectia hiperbolica a eului lirci dezlantuit: “Prin cosmos/auzi-s-ar atunceamaretii mei pasi/si-as apare navalnic si liber/cum sunt,/ pamantule sfant”. Seobserva rolul epitetelor calificative, de a releva esenta sufletului nelimitat.A treia secventa lirica (strofele IV si V) surprinde saltul in imaginar,sugerat de verbul la conditional-optativ, nevoia de absolute in traireasentimentului de iubire: “Cand as iubi,/mi-as intinde spre cer toate marile/[..]/ sa-I sarut sclipitoarele stele//Cand as uri/as zdrobi sub picioarele mele destanca/bieti sori/calatori…”. Hiperbola si antiteza “as iubi-as uri” infatiseazaeul stihial inzestrat cu forta, intensitate.Versul final reda revenirea in contingent, acceptata cu resemnare sitristete, sugerata de conjunctia adversative “dar”.Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel allimbajului poetic. La nivelul morfosintactic, miscarea afectiva esteexprimata prin modurile si timpurile verbale. Nazuinta suprema detransgresare a datelor fiintei (suflet-trup), canotate de indicativul present,este sugerata de utilizarea celorlalte moduri verbale personale: imperative,cu exprimare a dorintei –“dati-mi”, conjunctiv – “sa-l cuprind”, “sa-I sarut”,conditional-optativ, actiune dorita si nerealizata – “as apare”, “as iubi”, “asuri”.La nivelul stylistic se observa ca antiteza suflet-trup se realizeaza cuajutorul unor serii de sintagme poetice/metafore, dar si rolul invocatiei, alexclamatiei retorice, al hiperbolei in revelarea elementelor care canoteazavesnicia.Poezia este alcatuita din 5 strofe inegale cu versuri libere (cu metricavariabila), al caror ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor.Prozodia moderna este o eliberare de rigorile clasice, o cale directa detransmitere a ideii si a sentimentului poetic.Potentarea trairii, sentimentul absolutului, exacerbarea eului-trasaturiexpresioniste- duc la o descoperire tragica: slabiciunea trupului ca limita insurmontabila a fiintei.