Citeşte textul. Acum sunt pe jumătate oarbă. Acum , doi ani a avut loc o eclipsă de soare . Toți profesorii și părinții ne-au spus: „Indiferent ce faceți, nu va citit pe jumătate m ce-au spus, m-am gândit la asta pe jumătate, am înțeles pe jumătate și m-am supus pe jumătate. Adică am închis un ochi și m-am uitat direct la eclipsă cu celălalt. După groaza iniţială, am făcut ce face orice persoană raţională când descoperă că are o suferință misterioasă: am intrat pe internet. Internetul i-a dat afecțiunii mele un nume (retinopatie solară), o cauză (asta se întâmplă când te uiți direct la soare prea multă vreme) și un interval de manifestare (de obicei, nu ține mai mult de două luni). Cum am precizat mai devreme, asta s-a petrecut acum doi ani, deci bănuiesc că m-am împăcat cu ca suferința mea să fie permanentă. (Tocmai mi-am dat seama că acest paragraf este doldora de paranteze. Probabil că aşa mă simt și eu în clipa asta, înclinată spre paranteze.) Aşadar , de ce am menționat toate astea? (...) Am dezvoltat o teorie pe care îmi place s-o numesc Principi Durerii. Esența ei e asta: durerea îi face pe oameni ceea ce sunt. REZUMAT LA ACEST FRAGMENT AM NEVOIE URGANT!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
Răspuns:
357.883djdjjejfjfjrjkdkdkdkfo
georgevoda:
ratatule
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Arte,
8 ani în urmă
Geografie,
9 ani în urmă